In cele ce urmeaza vreau sa-ti ilustrez ”greutatea” unei predictii in baza stiintei psihologice si nu a unor teorii psihologice infantile, mai potrivite fanilor lui Harry Potter sau studentilor la Scoala Hogwarts.
In acest scop iti voi oferi un test, iar tu fiind o persoana cumsecade il vei face, chiar daca n-ai trecut prin facultatea de profil, deoarece conteaza mai putin spre deloc. Mi-ar fi placut sa fi invatat in așa fel in vremurile de studentie, zic acuma, intocmai ca un mosneag tulburat de regrete (față de care păstrez o oarecare distanță psihologică ;-)). Așadar, iată testul (preluat dintr-un textbook):
Studentii la un curs dificil se pregatesc sa sustină prezentarile dinaintea examenului, care vor reprezenta 50 la suta din nota finala. Care student din urmatorii trei crezi că va avea cele mai bune rezultate?
- Mihai nu e deloc stresat vizavi de prezentare. S-a descurcat bine de-a lungul semestrului si e increzator ca se va descurca bine si de data asta. Isi pregateste cu o saptamana inainte slide-urile pe care la lasă deoparte. Apoi, isi revizuieste discursul inainte de prezentare cu doua, trei ore.
- Simona e relativ anxioasa vizavi de prezentare. Stie materialul dar recunoaste ca nota depinde de calitatea discursului. Anxietatea ei o impinge sa-si revizuiasca slide-urile si sa exerseze discursul.
- Andrei e foarte stresat de prezentare. O evaluare negativa a prezentarii ii poate strica media si ramane fara bursa. Se decide sa-si petreaca fiecare moment treaz pregatindu-se pentru discurs si sa lucreze intens la slide-uri astfel incat sa le viseze, iar daca cineva il trezeste din somn sa poata sustine discursul.
Deoarece ai in fața ta o descriere a situației actuale și anticipezi care student va obține rezultatele cele mai bune, se cheamă că faci o predicție. Cele trei variante sunt predicții vizavi de comportamentele celor trei studenti in situația evaluarii.
Ai ales? Sa zicem ca ai ales a doua variantă. Simona, crezi tu, se va descurca cel mai bine. De ce nu Mihai? E increzator, capabil si stie ce are de facut. De la o poștă pare că va avea cel mai bun rezultat. Dar de ce nu Andrei? E cel mai harnic dintre ei. Exerseaza intens si pare foarte motivat. Simona nu pare la fel de motivata și, mai mult, e anxioasă. Exerseaza ea, dar nu pe masura lui Andrei.
In baza carei teorii psihologice anticipezi ca Simona se va descurca cel mai bine dintre cei trei studenti? Aici apare diferenta dintre intuitie psihologica, manifestata variabil de oameni, si teorie psihologica (evidence-based). Daca stii teoria psihologica (principiul/legea), nu te poti incurca la acest simplu test. Predictia ta va fi corecta. Evident, in termeni probabilistici. Dar nu vei gresi, deoarece nu mergi pe intuitie. Și nu mergi nici pe teorii psihologice copilărești. Nu vei crede, de ex, că Andrei are o masculinitate neintegrată evident, cu radacini in copilarie, nefiind validat de tata, spre deosebire de Mihai, care mergea la pescuit cu tatăl său. De aici supramotivarea lui de a excela in sustinerea discursului, fiind in cautarea inconstienta a beneficiului emotional de validare din partea tatălui proiectat in profesorul de la curs. Iar dacă era o profesoară, inventai ad-hoc o teorie potrivită.
Teoriile psihologice care explica realitatea post-hoc sunt inutile și neștiințifice. Dacă explici istoria relatiilor cu părinții, in ce fel poți ajuta cu asta pe unul dintre ei, astfel incat sa-i crești șansele de reușită la examen? Timpul nu merge înapoi, ci înainte. Timpul curge spre înainte, de aceea, ne intereseaza sa anticipam rezultatele celor trei studenti. Care dintre cei trei studenți anticipezi că va avea (probabil) cel mai bun rezultat? Și de ce? Iei o decizie (și alegi) in baza unei teorii psihologice verificate empiric.
Vei anticipa, raspunzand corect, in baza cunoasterii stiintifice. In general, plecand de la premisa rezonabila ca psihologia profesionala e bazata pe cercetarea psihologica stiintifica (!), atunci aceasta e diferenta intre un psiholog profesionist si un psiholog intuitiv (neprofesionist). Iar asta nu are legatura cu ”acreditarea” la Colegiul Psihologilor. Dacă m-aș lăuda cu titulatura de psiholog acreditat și meseriaș, trăind cu iluzia expertizei, dar n-aș ști răspunsul corect la acest simplu test, aș intra in pământ de rușine, ba chiar, intr-o văgăună de orbete. N-aș ieși de acolo până ce nu mi-aș accepta rușinea și neștiința in timp ce invăț de zor dintr-un textbook de psihologie adevărată deschis, de exemplu, la pagina cu Yerkes-Dodson Law.