O echipă de cercetători de la Institutul de Ştiinţe Miliţieneşti din Sierra Leone a descoperit că ciocăneala repetată cu bulanul asupra oului piciorului duce la cădere nervoasă sau doar la cădere. Îmi puteţi, fie-vă milă, preciza sursa originară a acestui studiu? Sau, măcar de unde aţi copiat ştirea?
Nu ştiu de tine, însă eu am o problemă cu textele care nu menţionează sursa unei informaţii oarecare. Mai ales, când vine vorba de descoperiri ştiinţifice. Sunt oare pretenţios? Observ adesea în textele româneşti din jurnale online (şi nu doar!) absenţa surselor de unde autorul sau autoarea a preluat informaţia. De ce, Dzeule mare (ori mai mic dacă esti pitic), lipsesc ele? Îţi aparţine, cumva, descoperirea? Ţi se pare că postezi pe facebook sau alt sait de socializare? Eşti dumneata prima mână a informaţiei? Dacă nu eşti, să fie împovărătoare precizarea sursei (un simplu link)? Vrei să pari mai isteţ sau mai isteaţă decât eşti?
Evident, că nu precizezi sursa, când comunici informaţii din bagajul comun de cunoaştere. Dar noutăţile (sau acele cunoştinţe mai nefamiliare) au o origine sau obârşie care trebuie precizată. De obicei, deoarece se poate întâmpla ca originea lor să fie în sfere astrale. Mă întreb dacă nu cumva apare acea iluzie a memoriei-când îţi reaminteşti o informaţie ca fiind a ta, întrucât ai uitat sursa de unde ai preluat-o.
Precizând sursele, respecţi munca intelectuală a altcuiva, adică persoana care a derulat investigaţia indiferent de natura investigaţiei (jurnalistică, financiară, judiciară, ştiinţifică). Mai mult, îţi respecţi cititorul şi nu-l iei de fraier. Mai academic zis, nu te raportezi la un cititor ca la un bebeluş sau copil de câţiva anişori care haleşte ceea ce îi basculezi dumneata pe gâtuţ. Dumneata autor sau autoare nu eşti o autoritate supremă creatoare de sensuri şi descoperiri filosofice sau ştiinţifice. Sigur, mai puţin când eşti. Dar ce să înţelegem? Că majoritatea textelor jurnalistice (sau de blogging) sunt de acest gen? Putem fi de acord cu aşa pretenţie, însă emitem şi noi una la schimb. Puteţi preciza, vă rugăm, că sunteţi izvorul ideilor, dând cu subsemnatul?
Din observaţiile mele empirice aceasta e ne-regula. Jurnalişti de profesie nu menţionează sursele originare. Să avem pretenţii de la alţi autori care nu sunt de profesie? De la acei autori care nu fac distincţii între speculaţie vs. fapte şi date obiective? Acei autori care se cred deţinătorii unor adevăruri absolute sau categorice? Acei autori care în exprimarea lor nu au nici un dram de precauţie?
Nu, evident. Simt o oftică până-n măduva galbenă. Să-mi fac terapie săptămânala cu îngeri, zici? Prefer cu muzele sau buzele. Sau cu buburuzele?