Oamenii cu adevărat inteligenţi nu cred în zei (şi nici în psihanaliză). Richard Dawkins în cartea sa The God Delusion (2006), o carte devenită best-seller la noi (ca şi la semenii noştri de peste Atlantic; glumesc), susţine că nu e un lucru inteligent să credem în zei (oricare ar fi). Sunt în asentimentul dumnealui. Ne-credinţa în zeităţi şi forţe supranaturale ne responsabilizează pe de-a întregul de la simplul individ până la întreaga societate. Cu răspunderea pe umerii fiecăruia şi totodată pe umerii tuturor ne priveşte încotro ne îndreptăm şi ce facem cu soarta noastră. Înflorim ca societate sau mergem direct la cazanele cu smoală? Oamenii, în optimismul lor nerealist, cred mai rău nu e posibil. Ţin să le amintesc acestora că e posibil. De curând ne-a trecut glonţul pe la ureche şi zarurile vor mai fi aruncate. Cine are urechi de auzit şi un dram de minte ştie ce zic.
Responsabilitatea distribuită între divinitate şi oameni aduce un confort emoţional celor mulţi şi cu puţină minte. Dar cu ce costuri? Credinţa în zei, deşi reconfortantă afectiv, nu cred că ne asigură un viitor prosper. Ei se cred în siguranţă dacă Tatăl veghează asupra lor, iar asta ar fi suficient pentru îndreptarea lumii sau pentru adoptarea unor măsuri preventive sau anticipatorii (de ex, să investeşti masiv în educaţie şi cercetare, deoarece pe termen lung roadele se reflectă în prosperitatea unei naţiuni). Aşteaptă de la dânsul o salvare precum unii tineri de la tăticul lor care trage sforile pentru ei în loc să le ofere prilejul să-şi asume consecintele unor decizii din trecut. Se cheamă atitudine defetistă ori oportunistă (după interes) care întreţine imaturitatea, lenea, hoţia şi pagubele sociale.
Puţina minte a unei naţiuni religioase asociată (negativ) prosperităţii nu e o invenţie a mea. Un studiu din 2009 pe un eşantion de 137 de naţiuni demonstrează o asociere pozitivă între ne-credinţa în Dzeu şi inteligenţa unei naţiuni (o corelaţie de 0.6 adică măricică)1. Se pare că necredinţa e proporţională cu nivelul IQ mediu într-o naţiune, adică pe măsură ce scorul IQ creşte la fel şi ne-credinţa (şi invers). Altfel zis, putem crede că nivelul mediu al inteligenţei unei naţiuni prezice procentul de atei din acel stat. (Exact asta se întâmplă cu câteva excepţii de care nu ne ocupăm aici.)
În România IQ-ul mediu la nivel naţional e 94, iar ateismul e de 4 procente. În Danemarca, nivelul mediu IQ e 98 (asemeni US) şi ateismul are 48 la sută (în State doar 10.5%). Ca exemplu de contrast, în statul african Sierra Leone IQ-ul a fost evaluat la un scor mediu de 64 şi procentul ateilor la 0.5. Paradoxal, Sierra Leone, cu o naţiune credincioasă (95%, fiind vreo şase milioane de locuitori), se află astăzi în criză umanitară dat fiind focarul de infecţie Ebola declanşat anul trecut. Să fi fost rugile cetăţenilor africani (majoritatea creştini şi musulmani) insuficiente sau neplăcute zeilor? Se pare că nici Allah şi nici Dzeu nu aud rugăciunile lor în timp ce Michiduţă şi-a vârât coada până la fund în timp ce zeul omnipotent (unicul, desigur!) îi făcea cu ochiul.
În general, în 23 din cele 137 de state procentul din populaţie care nu crede în Zei sare de 20. Austria, Germania, Islanda, Italia, Estonia, Finlanda, Norvegia, Olanda şi altele (v. anexa) sunt statele cu cel mai înalt IQ (≥ 98). Iar printre ţările cu procente de atei ≥20 avem: Norvegia, Olanda, Letonia, Belgia, Australia, Danemarca, Finlanda, Franţa, Cehia, Canada, UK. Mă încearcă presimţirea că ţi-ar plăcea să fii cetăţean în oricare dintre acestea.
România nu se află printre ele. Deocamdata şi în cât timp depinde de optimismul tău (un pic mai mult de afacerile BOR şi Stat). Fără glumă, ne situăm p-aproape; avem de recuperat de exemplu 4 puncte la IQ faţă de Danermarca sau 6 p. faţă de Germania, dar totodată avem 30 pcte pe plus faţă de Sierra Leone (sau 10 puncte faţă de Afganistan). Suntem cu IQ-ul în medie (în parte inferioară a mediei). Dracul nu e chiar atât de negru. E niţel sur.
Poate nu ai timp să parcurgi întregul studiu, aşa că poţi citi în continuare ideile principale ale studiului.
- Între inteligenţă şi religiozitate avem o corelaţie negativă (deosebit de semnificativă statistic). Altfel zis, cu cât inteligenţe unei naţiuni creşte cu atât religiozitatea descreşte. Şi, te întreb eu, ce ar putea contribui la amplificarea inteligenţei? Educaţia, desigur. Dar nu orice fel de educaţie, precum cea de tip doctrină. Da, aceea de calitate-în care beneficiarii ei sunt provocaţi să gândească şi să fie curioşi.
- Procente mici de persoane religioase în elita inteligenţei comparativ cu populaţia largă. Spre ex, într-un studiu din 1990 pe membrii American National Academy of Science numai 7% din aceştia erau religioşi comparativ cu 90 % din populaţia generală. În UK, dintre membrii Societăţii Regale (sau Academia Britanică de Ştiinţe) numai 3.3 % erau credincioşi şi 78.8 % erau ne-credincioşi (restul indecişi).
- Descreşterea credinţei religioase odată cu vârsta la copii şi adolescenţi. Iar asta se petrece pe măsură ce abilităţile cognitive sunt tot mai rafinate. Cum gândirea critică e o abilitate cognitivă cheie, putem înţelege de ce lipseşte din învăţământul de la orice nivel. Insinuez, desigur, că are efecte dăunătoare asupra credinţei religioase sau reduce cantitatea de elucubraţii pe minut.
- Reducerea religiozităţii în secolul XX pe măsura amplificării inteligenţei populaţiei. Cititorii mai informaţi îşi amintesc de efectul Flynn. Iar declinul în credinţa religioasă rezultă din statisticile participării la biserică şi datele oferite de sondajele de opinie (vezi Gallup).
La aceste date mai putem adăuga şi pe cele care susţin o asociere pozitivă între dezvoltarea economică şi necredinţa religioasă. Pe măsură ce credinţa religioasă pierde din putere, în medie, o naţiune devine… mai bogată!2 Prevalenţa ateilor e mai mare în statele dezvoltate economic (de ex, Danemarca, Olanda, Germania, Suedia)2. Procentul ateilor creşte pe măsura creşterii bunăstării naţiunii. Iar asta se petrece concomitent cu creşterea în inteligenţa cetăţenilor săi.
Să fie de la faptul că viaţa lor e imorală, fiind predispuşi la conflicte sângeroase sau corupţie? Sincer nu înţeleg. Tu cum îţi explici că cetăţenii acestor state o duc mai bine per ansamblu (cu sănătatea, cu politica, cu finanţele, cu traiul zilnic) comparativ cu aceia din ţările cu cetăţeni credincioşi? Ah, am înţeles! Deoarece aceia credincioşi se roagă şi pentru necredincioşi. Bănuiesc că ceva similar se întâmplă şi cu noi. Iar dovada e că nu suntem la nivelul unui stat precum Sierra Leone. (mostră de biasul perseverenţei).
Conform cu ipoteza incertitudinii3, religia ajută oamenii să se confrunte cu situaţii ameninţătoare sau imprevizibile. Credinţa religioasă creează iluzia controlului, ceea ce reduce anxietatea şi face lumea un loc mai prietenos şi mai sigur (tocmai de aceea, o lume care funcţionează probabilistic e aproape înfiorătoare). Pe invers, dacă iluzia controlului e amplificată prin tehnologie şi cunoaştere ştiinţifică, ceea ce face realitatea mai predictibilă (de această dată în mod real, nu iluzoriu!), ne aşteptăm la declinul religiozităţii.
Odată ce ne uităm la date exact acest pattern îl putem observa. Oriunde în lume, dacă te uiţi la indicatori precum criminalitate, intoleranţă şi discriminare, drepturi umane fundamentale încălcate, inegalitate extremă în bunăstare materială, hoţie şi corupţie, sănătate şi educaţie precare, vei afla de o religiozitate generalizată la aproape întreaga populaţie din acel stat. Oriunde în lume, unde are loc creştere economică, religiozitatea descreşte. În statele în care majoritatea populaţiei are asigurată existenţa de bază (o egalitate în venituri şi redistribuirea echitabilă a veniturilor) şi o bună sănătate, religiozitatea e în declin. În termeni mai specifici, acolo unde inegalitatea în venituri e mare (un indicator e gradul de corupţie), nu există igienă şi asigurare socială (sau sunt minuscule), iar educaţia e precară şi limitativă, religiozitatea creşte, iar IQ-ul unei naţiuni tinde spre intervalul de scoruri specific deficitului intelectual. Reciproca e valabilă şi mai rară, dar e plauzibilă si inclin sa cred ca va deveni o realitate si la noi. Dar peste câţi ani, dat fiind ca doar cel mult 9 procente din populaţie (in 2007) crede că religia e neimportantă în treburile zilnice?
“Tell people there’s an invisible man in the sky who created the universe, and the vast majority will believe you. Tell them the paint is wet, and they have to touch it to be sure.” (George Carlin)
- Lynn, R., Harvey, J., & Nyborg, H. (2009). Average intelligence predicts atheism rates across 137 nations. Intelligence, 37(1), 11-15.
- Cribari-Neto, F., & Souza, T. C. (2013). Religious belief and intelligence: Worldwide evidence. Intelligence, 41(5), 482-489.
- Barber, N. (2011). A cross-national test of the uncertainty hypothesis of religious belief. Cross-Cultural Research, 45(3), 318-333.