Cand Robert Sternberg un cercetator renumit pe tema “inteligentei”, a cerut multor oameni sa listeze cele mai importante atribute ale unei persoane inteligente, a primit urmatoarele raspunsuri foarte frecvente:
“argumenteaza logic si bine”; “citeste mult”; “are o minte deschisa”; “intelege profund ceea ce citeste”
Dand deoparte aspectul “se descurca” al inteligentei (street smart, cf. Sternberg), multi oameni impartasesc aceste notiuni intuitive despre conceptul de inteligenta. Cel putin la americani.Iar aceste notiuni intuitive alcatuiesc definitia gandirii critice. Pentru multi oameni, desi eu nu stiu asta, inteligenta pare a fi sinonima cu gandirea critica.
Cine nu-si pune la indoiala propriile opinii si credinte, oare da dovada de inteligenta? Cine nu argumentează tinând cont de logica elementară (din liceu), se mai cheamă că se exprimă inteligent? Cine nu are o minte receptivă la experiență, la idei, la estetică, se cheamă că ține pasul (cognitiv) cu cunoașterea? Cine nu citește mult, se cheamă că e deschis la idei? Iar cine nu intelege profund, deoarece nu-si ia timpul necesar ca sa pritocească ceea ce citește, se cheamă că e inteligent?
Cine nu-si verifica afirmatiile ori nu le sprijina cu dovezi, isi confunda speculatiile cu concluziile, luandu-si propriile experiente sau pe ale altora ca dovezi credibile, sa fie oare o persoana inteligenta?
Prin urmare, o minte dogmatica nu este inteligenta; intr-o formulare afirmativa, o minte dogmatica este… (completeaza tu).
Cine crede si nu cerceteaza, sa fie o persoana inteligenta? Nu, e o persoana credincioasa. Iar daca face “cercetare cu inima”, cum se zice, nu poate ajunge la adevar (obiectiv). “Inima” nu este un instrument de incredere cand cauti adevarul. Pentru adevar avem nevoie de sprijin pe cap.
Cei mai multi semeni ai nostri (mai putin cei cu stima de sine scazută), daca i-ai intreba cat de inteligenti sunt, ti-ar raspunde ca sunt peste medie. Daca asa ar sta lucrurile, “peste medie” ar deveni matematic “in medie”. Asa ca, majoritatea are o inteligenta in medie(intervalul 85-115), putini peste si putini sub, dintre care unii (foarte putini-2.1%) vor avea o inteligenta inalta (>130) in timp ce altii (foarte putini,2.1%) vor fi cu retard mintal profund (<70). Si la fel vor sta lucrurile peste o suta de ani, dupa cum au stat cu un secol in urma.
Numai ca nu ne putem lua la tranta cu iluzia superioritatii (“eu, comparativ cu media, sunt mai grozav(ă) decât restul“).
In pofida IQ-ului mediu, oricare din atributele de mai sus pot fi cultivate prin exercițiu regulat. Ele țin de abilitățile de gândire critică sau, in termeni mai binevoitori, gândire inteligentă. Asa ca, indiferent de scorul IQ (cu unele exceptii), oamenii pot invata să gândească inteligent.