Ce este acela un standard de viata? Te-ai intrebat vreodata? Dar un standard de viata decent? Sunt convins ca-mi poti oferi o definitie personala. Insa, cat de bine surprinde definitia ta personala aspecte din realitatea sociala?
Poate nu stiai, dar exista un intrument matematic de evaluare obiectiva a standardului de viata. Doi oameni specializati in stiinte economice s-au intrebat probabil acelasi lucru si au reusit sa elaboreze o expresie matematica pentru calculul a ceea ce se cheama Human Development Index (HDI). Contributiile la elaborarea acestui index in 1990 apartin unui profesor in economie pakistanez Mahbub ul Haq si unui indian Amartya Sen. HDI este calculat la nivel de natiune si are trei dimensiuni: o viata lunga si sanatoasa; media anilor de instruire scolara si asteptarea medie a anilor de studiu si un standard de viata decent oferit de GNI (Gross National Income) per capita.
Ghici unde crezi ca sta Romania la acest HDI?
S-ar putea sa beneficiem de un index biasat (desi tare modest) dat fiind numarul anilor de studiu al multora dintre cetateni dotati cu titluri academice, dar nu neaparat cu stiinta. Este evident ca o viata lunga si sanatoasa are legatura cu servicii medicale si de asistenta sociala de calitate superioara, iar cea de a doua dimensiune se refera la nivelul de educatie (multi oameni scoliti), iar cea de a treia se reflecta in veniturile cetatenilor necesare pentru traiul zilnic sau cate ore trebuie sa munceasca cetateanul ca sa-si asigure nevoile de baza; daca reuseste ca din munca lui sa-si ofere viata sociala, culturala, sport si miscare fizica, sanatate fizica, divertisment si un mediu reconfortant, cu atat calitatea vietii sale creste.
Oare factori decizionali la nivel politic guvernamental si local influenteaza aceste componente ale HDI? Nu-I asa, ca pamantul se invarte in jurul soarelui? (unii concetateni sunt de parere ca nu!)
Iar acum sa facem un tur prin zona diletantilor si profesionistilor psihologi. Studenti in psihologie si proaspeti licentiati in psihologie viseaza… Ma refer la majoritatea, care isi inchipuie o cariera infloritoare in training, coaching si psihoterapie. Puteti visa fara doar si poate, insa in ce masura, daca exista una, sunteti conectati la realitatea sociala, politica si economica a tarisoarei noastre macar,… pentru ca nici aceasta tara nu exista de una singura in lume? Asa cum Romania face parte din UE, fiind conectata (si depinde de) la fenomenele social-politice si economice din lume, tot asa populatia tinerilor psihologi este conectata la piata muncii, cunoasterea stiintifica si, in general, la realitatea sociala? Am indoieli, cand aflu ca fanteziile celor mai multi converg cu entuziasm catre domeniile de lucru de mai sus si cand flecarelile (“surprinse telepatic”) rareori includ comentarii sociale intr-un spirit critic si rational. Nu blamez pe nimeni, caci daca as incerca n-as sti unde sa ma opresc (intre gene, istorie evolutionista, energii malefice, guverne si ministere ale educatiei etc), neevitandu-ma nici macar pe mine, o “rotita” in sistemul universitar romanesc.
Serviciile de asistenta psihologica si training sunt servicii de lux, valabile de la nivelul unui standard de viata decent dintr-o tara. Niciun om “sanatos” nu acceseaza astfel de servicii, daca nevoile sale de baza nu-I sunt satisfacute si daca veniturile sale nu-I permit o relaxare financiara suficienta (depinde de fiecare in parte).
Mai mult, nu cred ca e suficienta o conditie psihoemotionala buna pentru practica unei meserii de terapeut, coach ori consilier. Sa ai maturitate emotionala imi pare putin lucru cand te gandesti la meseria de consilier. Maturitate emotionala se dobandeste nu doar cu formarea profesionala, ci mai ales cu varsta si cu experientele de viata din care extragi un sens favorabil cresterii tale consultandu-te si cu altii, nu doar in mintea ta intr-un fel de existenta autista.
O constiinta reflexiva, interogativa si discriminativa intre bine si rau, ancorata in realitatea sociala mi se pare de departe absolut necesara. Numesc acest tip de constiinta “observator social” – un rol ce merita dezvoltat daca te gandesti sa practici o meserie de ajutor psihologic profesional. Un rol care cred eu ca trebuie asumat nu doar de viitorul psiholog, ci de orice membru al unei comunitati odata ce are buletin, devenind astfel cetatean cu drept de vot. Observatorul social se intreaba frecvent “Ce se intampla in tara, dar in lumea larga?”sau “Oare ce influenta are evenimentul/decizia X asupra oamenilor? Dar asupra urmatoarelor generatii? Cum pot raspunde oamenii acestei situatii?”, apoi cauta sa se informeze din 2,3 surse cu autoritate care pot descrie ori explica fenomenele/evenimentele sociale cu o oarecare argumentatie. Sursa numita in folclor “gura targului” nu este demna de incredere. Un observator social cerceteaza si cauta sa-si explice riguros realitatea sociala din care face parte.
Ma tem ca rolul de “observator social” lipseste cu desavarsire din pregatirea si formarea viitorilor psihologi. Cred ca o pondere semnificativa in acest sens o are disciplina psihologiei sociale. As zice ca un curs de psihologie sociala devine o aplicatie practica doar dacă reuseste sa ancoreze (sau sa stimuleze in aceasta directie) studentii in fenomenologia realitatii sociale cotidiene.