Cred ca sunt unul dintre oamenii fericiti de pe aceasta planeta. Sufar de sindromul fericirii(in duh), in absenta oricaror motive serioase (imi lipsesc conturile si alte cateva elemente din standardul social de viata) , pe care l-am capatat de la o serie de cursuri (se cheama APPS) nonacademice (implica exercitii aerobice insotite zilnic de documente cu informatie din stiinta psihologica) urmate cu unul dintre cei mai abili profesori de psihologie din tara, pensionat pe caz de boala (glumesc). Un asemenea profesor nu poate fi decat intr-o ureche, deoarece obiceiul dumnealui este sa nu sanctioneze raspunsurile gresite, rezultatele slabe sau nerealizarea sarcinilor. In schimb, sanctioneaza absenta si incalcarea unor reguli, dar recompenseaza (apreciaza) efortul!
Unde ai mai auzit de o asemenea practica pedagogica? Nu cumva ti-ar fi placut si tie sa fii un elev/student care invata fara frica? Fara frica de pedeapsa? Sa mergi la scoala sau la curs ori seminar si sa nu simti frica de evaluare? Ba chiar sa te simti in siguranta, riscand raspunsuri gresite si, treptat, incepand sa-ti placa… sa gandesti? Oare n-ai fi mai motivata sa mergi la scoala? Sa nu uitam de raportul PISA 2012, unde elevii romani se afla la cel mai de jos nivel de motivatie pentru studiu. Oare de ce? Nu gasesc un sens valoros in studiu, cunostintele nu sunt inteligibil expuse, studiul este asociat cu pedeapsa, iar succesul la invatatura nu are o recunoastere publica autentica sau elevii sunt cu totii deprimati (de la natura; glumesc)? (aceste rezultate merita o investigatie!)
Cu psihologia de azi (via manuale americane si britanice alaturi de jurnale stiintifice) poti trai fericit nu pentru ca te asteapta lapte si miere dincolo, in viata de apoi (nu cred ca exista), ci pentru ca iti propui sa faci un lucru valoros atat pentru tine, cat si pentru altii, care-ti place prin el insusi si pe care il faci cu entuziasm fara a insemna ca este simplu. Nu pomenesc intamplator de psihologie. Psihologia pozitiva investigheaza acest lucru, oferind si o serie de indrumari (testate experimental) pentru asta. Dar sa practici fericirea si sa-ti cultivi optimismul inseamna disciplina. Din pacate, nu de putine ori, notiunea de disciplina e asociata cu sanctiunea si cu frica. E un pacat (a se citi in sensul autentic de pierdere). Impresia mea e ca oamenii fug de disciplina ca de dracu’ si cauta, in schimb, flow-ul, curgerea vietii, fiind orientati de o spontaneitate prost inteleasa!
Revenind, daca trecerea ta efemera prin viata acestei planete aduce o contributie pozitiva in vietile altora (vietati de tot felul), poti zice ca n-ai trait ca sa faci doar umbra pamantului. Existenta ta a fost cu Sens. Iar acest Sens iti apartine, nu vine din nevoile altora, nu vine nici din planuri divine (si nici nu pleaca inspre).
Tu l-ai ales si lucrezi la el (la sens(uri)) ca sa-l pui in fapte.
Iata cum, dupa mintea mea (limitata), ai transcens lumea ingusta a eului sau, altfel zis, te-ai deschis spre o lume mai mare decat tine. In aceasta lume extinsa (dincolo de sine), tu nu mai poti fi singur, esti impreuna cu altii, deoarece esti constient ca viata ta de zi cu zi, an de an…
… are Sens si, implicit, valoare.