În luna mai a acestui an a avut loc a 26-a convenţie anuală a APS sau Association of Psychological Science. Din câte am înţeles eu, la această convenţie participă oameni de ştiinţă care fac cercetare în domeniul psihologiei ştiinţifice. Mă nedumireşte această sintagmă. Nu e psihologia o ştiinţă facută cu artă, după cum ne aminteşte un corifeu al psihologiei româneşti? Dacă e ştiinţă, de ce mai avem o psihologie ştiinţifică? Nu e suficient conceptul de psihologie?
Unul dintre lectori a fost un oarecare Scott O. Lilienfeld, profesor la o universitate anodină aflata pe undeva prin Atlanta sau Atlantida. Dumnealui a susţinut o prelegere goală de orice substanţă atât materială, cât şi spirituală. Subiectul abordat pe parcursul a aproape 50 de minute a fost unul prozaic; ceva despre studiul pseudoştiinţei de către studentii la psihologie, astfel încât aceştia să gândească ştiinţific şi să nu mai creadă în bazaconii, susţine dânsul, bazaconii de genul personalităţilor multiple la schizofrenici, grafologiei, petelor Rorschach, utilizarea a zece la sută din creier, oamenii trec printr-o criză la mijlocul vieţii, adolescenţa e o perioadă a frământărilor psihice şi altele asemenea.
“But if psychology professors really want their students to think like scientists, they have to teach them about decidedly nonscientific ways of thinking “
Domnul Lilienfeld mai face şi o distincţie ce merită a fi menţionată în treacăt, deoarece nu merită să-mi dedic clipe preţioase aprofundării ideilor dumnealui. Dânsul distinge între scepticism şi cinism. După spusele dumnealui o atitudine sceptică versus cinică are de-a face cu deschiderea minţii. O persoană realistă, dar încuiată, ne oferă atitudinea cinică în timp ce una realistă şi cu o minte deschisă, dar care insistă pe dovezi, manifestă o atitudine sceptică.
Pe lângă toate astea, face lobby ca pseudoştiinţa şi concepţiile greşite despre mintea şi comportamentul uman să fie predate la cursul de introducere în psihologie, scoţând în evidenţă faptul că studenţii pleacă din facultate cu idei greşite despre psihologie. De exemplu, 77 % dintre studenţii americani cred că pacienţii cu schizofrenie au personalităţi multiple sau 44 % cred că oamenii aflaţi în hipnoză se comportă mecanic.
“[Students] don’t typically come into chemistry classes with massive misconceptions about what quarks are,” Lilienfeld observed. “However, they do come into their psychological classrooms with massive misconceptions about the nature of love, dreams, and memories.”
Probabil se referă la misconceptions precum:
- Dragostea durează toată viaţa dacă îţi întâlneşti sufletul pereche.
- Visurile conţin mesaje revelatorii pentru dezvoltarea ta psihologică şi spirituală.
- Amintirile din copilărie reprezintă cheia înţelegerii problemelor tale din prezent.
“The assumption is that if we expose our students to what there’s good evidence for — the well-established findings of psychological science — those misconceptions should melt away, disappear, dissolve,” ne declară profesorul Lilienfeld.
Probabil dumnealui nu ştie ce vorbeşte fiind sub influenţa malefică a vreunui arhetip jungian sau, Dzeu ştie, ce traumă din copilărie îşi vindecă dânsul prin această atitudine combativă. Eu mă opresc acum, căci mă simt intoxicat de această viziune (ştiinţifică) deterministă şi golită de suflet. Mă duc să-mi fac un ceai de piciorul broaştei, să ard un beţişor parfumat, să fac câteva incantaţii de purificare, ca apoi, să-mi citesc horoscopul pentru această săptămână.