Da-mi voie (un fel de a spune, pentru ca voia imi apartine si nu ma poti controla nicicum, decat poate cu ajutorul unor unde psionice (sac!)), sa fantazez si sa ma gandesc la tine ca fiind o femeie singura. Cand spun singura, ma refer la faptul ca nu esti implicata intr-o relatie pe termen lung. Nu, nu vreau sa-ti cer numarul de telefon (sunt in negare, desigur). Ma gandesc la tine ca fiind o femeie rezervata, mai distanta cu barbatii. Stiu, iti doresti o relatie cu un barbat afabil si, bineinteles, perspicace. Nu strica daca e si telepat, astfel incat sa-ti poata ghici nevoile emotionale.
Te aud, crede-ma, ma informezi ca alunec pe panta periculoasa a misoginismului si risc sa-mi pierd si cei cativa cititori din tabara sexului frumos. Ca sa reglez balanta echitatii, la randul lor barbatii (unii) viseaza o partenera intuitiva, o Mama Omida, care sa-i serveasca dinainte ca ei sa-si exprime preferintele, nevoile, emotiile. Pe multi i-ar scuti de o munca laborioasa de exprimare coerenta ale unor continuturi mentale irelevante in raport cu interesele lor. Dar nu despre diferentele de gen, vreau sa-ti scriu.
E despre o preconceptie, care genereaza efecte nefericite asupra relatiilor dintre sexe. In general, femeile sunt echipate cultural cu dansa, preconceptia. Iata cum suna ea:
“Daca o fac pe inaccesibila, el va deveni mai interesat de mine”
De unde stii asta? Ai dovezi ca femeile care se manifesta rezervat si par inabordabile sau care joaca acest rol, vor atrage mai multi barbati? Probabil din filme si cateva cazuri particulare dezvaluite la o sueta.
Cercetarile sugereaza ca barbatii sunt mai putin interesati (in cazuri mai rare, apare un interes) de femeile care se manifesta rezervat sau distant. Mai degraba, barbatii ofera o atentie sporita femeilor receptive la avansurile lor. Ceea ce nu inseamna ca a fi receptiva este echivalent cu a sari la cotaiala, pardon, la a face dragoste, asa cum spera dumnealor.
Daca tot astepti, adoptand o aura de fiinta diafana, si refuzi initiativa dumnealui, te vei alege cu distanta si frustrarea. Dar, bineinteles, nu te impiedica nimic sa speri ca dansul sa faca din nou un gest curtenitor. Ma tem ca nu spre tine. Mai ales, daca se afla prin imprejurimi o competitoare receptiva si care manifesta (observabil) dorinta de apropiere.
Insa, tu poti spera in continuare ca dansul va ghici la tine, printre gesturi si cuvinte ambigui, dorinta de apropiere. Daca vei afisa in continuare o aura de zeita (zeii sunt inabordabili, pentru ca nu exista), vei descuraja un potential pretendent.
Din asta a nu se intelege, ca ideea de mai sus este emisa, evident, de creierul unui mascul (jumatatea de creier masculina, deoarece cealalta jumatate e feminina, fiind o fiinta unificata, hihi!). Si ca, o oarecare rezerva sau distanta in raport cu un pretendent nu e binevenita. Mi se pare nimerita, insa intr-o masura echilibrata, care nici sa nu descurajeze si nici sa incurajeze un salt al genelor. Poate cat sa creeze tensiune si sa o creasca treptat?