Aceste două alegeri ne stau în putere. De obicei, oamenii trăiesc cu prima ”alegere”. Vine cumva de la sine înțeleasă. Dacă elimin toate neplăcerile, nemulțumirile, frustrările și necazurile, voi trăi fericit(ă), auzim parcă mintea vorbind. Condiția ”dacă” leagă traiul cotidian de o puzderie de factori de multe ori aflați dincolo de controlul personal.
”Indiferent de…” poți trăi fericirea. Indiferent de necazuri și frustrări, poți alege fericirea. Știu, pare imposibil. Nu cumva pare imposibil pentru că mintea-ți e fixată în preconcepții vizavi de ce înseamnă o viață fericită? Dar, chiar așa, în ce constă ea? Pentru tine întrebam, nu pentru mine. În ce mă privește, nu am dubii. Știu ce mă fericește. Tu știi pentru tine? Dacă nu știi, vezi cum poți afla. Altfel, ce fericire poți alege? A, aceea dictată de ceilalți? Cea mai simplă formă de (ne)fericire. Ajungi s-o trăiești și nu știi ce te amărăște sau ce e nemulțumirea perpetuă simțită de la o zi la alta.
Fericirea ”indiferent de…” e dificilă ca orice lucru minunat de pe lumea asta (și probabil unica). După cum vezi, ai o problemă de la bun început. Ce înseamnă pentru tine? În ce activități poate fi tradusă? Pe măsură ce o descoperi, o poți alege tot mai des, dacă nu chiar în fiecare zi. Bătrâneii știu ce-i face fericiți și aleg mai des decât tinerii acele lucruri ce-i fericește, ne arată niște studii de la Stanford. Ei sunt conștienți că orizontul temporal e tot mai aproape și atunci ”de ce nu?”. Moartea, draga de ea, stă după colț și acușica ajung la acel colț. Ei știu să invite fericirea în casele lor, deși, în percepția tinerilor nu pare așa datorită preconcepțiilor. Despre ce fericire comentăm când bătrâneii abia mai mișcă?! Abia mai gândesc și d-abia își mai amintesc lucruri. Dar nu doar despre asta e bătrânețea.
Te-ai gândit vreodată că acel bătrânel sau acea băbuță îți poate fi model pentru instruirea în fericire? M-am smintit? Știu, tu ai ambiții mari și nu ai timp de pierdut. Ce te mai împotrivești! Să înțeleg că nu ți-ai rezolvat relația cu părinții, cu bunicii? Ce mai aștepți? Există terapeuți cu toptanul. Poate nu mă crezi, dar insist că de la bătrânei poți învăța despre fericire. De la bătrânelul decrepit?, mă întreabă cu surprindere cineva. Mai și votează gogoșile pesediste. Chiar și așa, poate știe ceva despre fericire, dar nu despre fericirea ta, așa cum ți-o imaginezi tu. Ci despre acele alegeri care-l fac fericit. Fericirea stă în acea acțiune aleasă. Starea vine după… Ceva ce tinerii nu vor să înțeleagă. Sunt prinși în plasa fericirii ”doar dacă…”.