Fuga de emoțiile și gândurile negative poate fi dependența de muncă, de sport, de meditație, de plăceri cotidiene, precum shopping-ul și divertismentul monden sau, mai periculos, de substanțe psihotrope. Când nu-ți faci timp pentru reflecție, viața trece și tu te treci cu ea. Nimic nu înveți, dar nu contează. Ignoranța e o binecuvântare. Și ce bine se mai simte…, dar…
Înseamnă evitare experiențială, iar nivelul evitării e un predictor pentru psihopatologie. Persoanele care obțin scoruri mari pe scala acceptării versus evitării manifestă mai probabil simptome medicale și psihologice. Decizia de acceptare și practica ei sistematică pot reduce nivelul evitării, crescând simultan contactul conștient cu experiența psihologică. Spre exemplu, te-ai despărțit de partenerul tău și te refugiezi în muncă până la epuizare. Te obosești ca să eviți conștientizarea durerii emoționale firești unei astfel de situații. Ea trece pe moment, dar te încearcă din nou și din nou. Într-adevăr, i-ai găsit o rezolvare, dar pe termen scurt. Acceptarea presupune să lași să fie în spațiul tău psihologic durerea emoțională a separării, dar și gândurile vizavi de ceea ce a mers sau n-a mers în fosta relație.
În anumite limite, noi toți suntem evitanți. (Observi că mă includ aici, deoarece am picat examenul de sfinți în viață). Termenul ”evitare experiențială” nu are legătură cu orientarea experiențială în psihoterapie. E un construct specific școlii comportamentale. Se referă la acel comportament întărit negativ prin eliminarea sau reducerea experiențelor emoționale neplăcute.
Tindem să ne ferim de emoții și gânduri supărătoare (=comportamente în viziunea behavioristă, adică simțitul și gânditul) și reușim, dar pe termen scurt. Și exact reușita imediată ne întărește comportamentul de evitare, adică ceea ce am făcut cu rol de fereală. Înseamnă că avem probleme? Hm, depinde de fiecare caz particular. Să vezi cum. După o zi plină la serviciu, te liniștești acasă când ajungi cu o bere rece, poate chiar două, trei. Eviți, astfel, cu ajutorul alcoolului, neliniștea și îngrijorarea evocate de sarcinile de serviciu și presiunea termenelor limită. Consecința e că riști să-ți faci un obicei nociv de care cu greu vei scăpa. Creierul tău poate învăța că stresul poate fi ”anesteziat” rapid și simplu cu alcool. Tu nu vei ști să gestionezi stresul serviciului decât consumând alcool, iar toleranța organismului crește, de unde și consumul crește ca să-ți asiguri efectul ”anestezic”.
Poți reține că există costuri psihologice (și, eventual, materiale) în strategiile evitării. Nu toți apelăm la consumul de alcool. Fiecare are strategiile lui preferate more or less conștiente. Cele mai comune pentru majoritatea sunt următoarele:
- Distragerea. Cum ai încercat să te distragi (să-ți abați atenția) de la gândurile și emoțiile dificile? (De ex: privind la TV, shopping, muncă și altele)?
- Renunțarea: Adesea renunți (scapi, fugi, amâni, te retragi) din activități, locuri și relații sau situații care nu-ți plac pentru gândurile și emoțiile ce ți le evocă? Care sunt acele lucruri la care renunți?
- Gânditul: Nu se întâmplă să cauți soluții la problema ta prin culpabilizarea altora, auto-critica, analiza excesivă, reexaminarea trecutului, problematizarea, planurile, dezbaterea înlăuntrul tău, negarea, minimizarea, adică nu are importanță?
- Abuzul și auto-mutilarea: Ce lucruri basculezi înlăuntrul organismului? Ce substanțe, alimente și medicamente? Cum faci să te rănești fizic?
Poți reține, în mod ironic, acronimul DRAG pentru strategiile utilizate ca să eviți gânduri și emoții dificile.
Nu mă înțelege greșit că ele nu ne ajută într-o măsură moderată. Dar dacă ele ne sunt de ajutor, ne putem aștepta ca binele psihologic experimentat să crească. Vitalitatea ta crește și tu ai tot mai multă energie disponibilă, iar asta se reflectă în eficiența acțiunilor deliberate. E ca și cum dispui de o baterie a vieții personale tot mai puternice.
Cine evită experiența psihologică e mai degrabă absent sau prezent? Nu fizic, evident. Evitarea experienței înseamnă absență psihologică. Nu există decât un minim (uneori, deloc) contact conștient cu experiența. Altfel zis, nu suntem prezenți psihologic. Și nici nu putem fi 100% prezenți. E o inepție a gurușilor și terapeuților plecați cu sorcova. Creierul nu funcționează pentru sută la sută prezență. El iubește automatizarea. Prin urmare, soluția nu e să te transformi într-un Buddha ideal cu prezență sută la sută. Ci să abordezi problema în termeni pragmatici.
Apelând la DRAG excesiv, ai achitat costuri în termeni de sănătate, vitalitate, relații, capacitate de muncă, de iubire, oportunități ratate, timp irosit și durere emoțională? De obicei, răspunsul e afirmativ. DRAG(ul) exagerat ne costă nemăsurat.