E aproape o jignire să comentezi despre Cutărescu că nu are abilități sociale, mai ales, că e un utilizator activ de Facebook și are aproape o mie de prieteni. Știm bine că nouă, oamenilor, ne place să fim validați social vizavi de atributele personale, dar și vizavi de ceea ce credem și facem. Cum ar fi să-ți arunc în față că Facebook-ul e o fabrică de narcisism, venindu-mi în minte titlul cărții lui Baconschi?
Ce abilități sociale poți deprinde on facebook? Nada. Cred că oamenii, cei tineri, tind să eșueze în comunicarea face-to-face, însemnând că nu aprofundează comunicarea emoțională, tocmai datorită excesului de FB. Ai observat imaginea de deasupra? Un cuplu fericit unde fiecare e angajat într-o experiență ”ipad couch” – imersați într-o lume paralelă. Probabil sunt logați la Facebook. Multă comunicare intimă mai există între ei.
Tu crezi probabil că FB e un lucru bun, o invenție extraordinară, de mare ajutor în relațiile sociale. O parte din mine crede similar. Iar dacă ader la sintagma de mai sus, s-ar putea să-mi pierd audiența din cartea fețelor și pot părea ipocrit prin aceea că am cont și postez cugetări așteptând cu sufletul la gură laicurile prietenilor. (Așa că nu uita, pls!-de laic și șer la acest post.) În timp ce, mă ia de la ficați să văd cum fotografiile unora făcute prin păduri, jungle și alte locuri exotice (ex: capota unei mașini) obțin uluitor de multe laicuri. Hopa! Vezi ce-mi face Diavolul? Mă înghiontește la comparații, ticălosul! Compară mere cu ananași, dar tot îmi evocă invidie și nemulțumire. Doamne, iartă-mi păcatul! Dar ce-mi vine să șterg definitiv acest cont, și odată cu el, lichidez și diavolul comparației sociale.
Îți mărturisesc că n-am lecturat cartea lui Baconschi. Însă, sunt curios ce fenomene sociale și psihologice sunt create prin apelul masiv la această rețea de socializare. Cât de masiv, vei afla imediat.
Să ai un cont pe FB, pentru că aici se petrece socializarea și informarea, a devenit o normă socială. Folclorul ne avertizează că dacă nu ești pe Facebook, nu exiști. Și cine nu vrea să existe acolo – în mentalul colectiv de tip digital? Jumătate din populația acestei țări are cont FB. Ne-respectând norma socială, riscăm marginalizarea. Privind din această perspectivă, se vede că abilitatea socială înseamnă să respectăm organizarea socială ce implică ”social media” ca să ne asigurăm incluziunea. Altfel, devine probabil ceva mai dificil să existăm. Puțini își asumă acest risc și probabil că popularitatea lor ori e demult fabricată și suficientă unor interese personale, ori face cât o ceapă degerată.
Conform cu Facebrands.ro, din anul 2010, pe când erau aproape cinci sute de mii de utilizatori FB, anul acesta avem 9, 6 milioane, de nouăsprezece ori mai mulți comparativ cu anul 2010! Cei mai mulți sunt din București, iar 19 procente fac un volum colosal comparativ cu oricare alt județ din țară. Spre comparație, la un volum minuscul se află Cluj-Napoca, al doilea județ în clasament, cu doar 3,2 procente. Această discrepanță în volume ne sare-n ochi. Ce se întâmplă?
Credeam că majoritatea e compusă din adolescenți. Deloc. Adolescenți din intervalul 13-17 ani sunt 9,24 de procente. Cei mai mulți sunt tinerii cu vârste între 18-24 de ani, 25-34 și 35-44. Luați împreună (cu rotunjire: 22+27+21) fac 70% din totalul de utilizatori. Chiar și grupa de vârste 45-54 ani bate procentul adolescenților cu aproape 13%. Ce se întâmplă de apar procente aproape similare pe grupele 18-24 și 35-44? Ce face diferența pe grupa 25-34 ani cu 27 procente?
Ce impact are asupra individului de la oricare din aceste vârste? La ce anume crede că îi servește? Ce funcție oferă el/ea utilizării contului? Și, desigur, care e frecvența utilizării? Să fie un fenomen de supapă psihologică pentru ventilarea frustrărilor și creșterea stimei de sine dat fiind un fond criticist și perpetuu nemulțumit? Să fie, într-o interpretare adleriană, pentru balonarea egoului – o manifestare narcisică și compensatoare la stima de sine modestă? Sau, funcționează ca un mediu unde cetățeanul are ocazia să se laude cu orice și nimic altceva? Scade sau crește well-beingul emoțional prin apelul la FB?
Mi-ar plăcea să aflu răspunsuri de la experți în antropologie, sociologie și psihologie socială, chiar dacă s-ar situa la nivelul de teorii speculative. Dar aceste date demografice pot fi interpretate științific și pot fi o bază pentru cercetări de profunzime. M-aș mulțumi și cu răspunsurile unor viitori doctori interesați. De ce nimeni nu investighează acest fenomen social?
Dacă ai cunoștință de asemenea studii autohtone, te rog să-mi dai de veste. Iar acela care se trezește comentând că ”de ce n-o faci tu?”, ar trebui să înțeleagă următorul fapt simplu: fiecare individ se pricepe la un domeniu sau două specifice și în rest rămâne un diletant, dacă are apetență pentru cunoaștere, sau ignorant, dacă are alte preocupări mai pământene. De aceea, avem nevoie unii de alții. Dar nu ca să ne întrecem în răspunsuri diletante fără a defini măcar problema. Ci să ne susținem reciproc în cunoașterea de orice fel. Totuși, asumându-mi riscul, am îndrăznit un răspuns aici, fiind recompensat cu 78 de laicuri. Dacă n-ai citit articolul, merită să-l vizitezi. S-ar putea să-ți producă o revelație.
Până la opinii experte și studii empirice, fiecare poate dezbate și problematiza la un pahar de bere light rece ca gheața. Și recomand ca pe durata conversației să posteze din plin (frunză verde de pelin). Like.