Aspirina, se pare ca primul medicament de sinteza, contine un ingredient activ – acidul acetilsalicic cu efect in principal anti-inflamator. Acidul a fost sintetizat din salicilina (in 1828), un extract din scoarta salciei albe. Fara acest tip de acid, aspirina devine o bomboana, daca ii adaugam un strop (foarte mic) de zaharoza.
Iar acum sa ne imaginam un experiment mental. Scenariul este urmatorul:
Medicii si farmacistii sunt informati ca in urma unor studii double-blind, aspirina nu are niciun fel de efect curativ sau, altfel spus, acidul acetilsalicilic nu este un agent activ, si ca aspirina functioneaza doar pe baza raspunsului placebo al corpului uman. Putem avea trei situatii in care tu joci roluri diferite.
In prima situatie, sa presupunem ca tu esti medic de familie. Avand aceasta informatie, cat si posibilitatea de a o verifica, mai prescrii pacientilor aspirina? Dar daca esti farmacist, mai vinzi clientilor tai aspirina ori alte medicamente care contin acid acetilsalicilic sau mai achizitionezi de la furnizori aspirine?
In a doua situatie, tu esti pacientul gripat sau racit care cunoaste informatia medicala de mai sus. Mai mergi la farmacie ca sa cumperi aspirine? Mai faci vreo vizita la medicul de familie?
In a treia si ultima situatie, tu esti un fost pacient, care s-a tratat cu pilule pe baza de acid acetilsalicilic si care tocmai ce si-a revenit dintr-o raceala. Ai dat de informatia de mai sus pe un blog medical. Cum te raportezi la ea?
Pentru ca ai alte alternative de tratament, probabil ca nu vei mai prescrie aspirine in rolul de medic. Dar daca nu ai si unicul tratament pentru gripa este cel pe baza de acid acetilsalicilic? Vei da pacientilor tai pilule placebo, chiar daca stii ca este doar placebo (ai verificat informatia primita)? Sau, vei prescrie in continuare aspirine, dar le comunici pacientilor adevarul?
Se poate intampla si altfel cum ar fi sa fi verificat informatia medicala din jurnale de specialitate cu autoritate si sa refuzi adevarul rezultatelor, considerand ca nu sunt certe, ca nu sunt de incredere si ca o analiza statistica este irelevanta, ca exista o conspiratie la mijloc – interese comerciale ale companiilor farmaceutice concurente, si ca multe alte cercetari mai sunt necesare pentru a se determina cu certitudine (de care tu ai nevoie!) legatura cauzala dintre acidul din aspirina si vindecarea. Rationalizezi si vei continua sa prescrii aspirine. Mai mult, placebo e ceva bun si atat timp cat functioneaza, de ce sa stopezi tratamentul cand oameni gripati pot beneficia de raspunsul imunitar al organismului. Asadar, medic fiind procedezi corect, adica faci un lucru bun, intrucat chiar si cu placebo sunt sanse mai mari de vindecare decat fara. Prin urmare, tu esti o persoana buna.
Cu alte cuvinte, in cazul in care te increzi in rezultatele acelor studii, iti vei minti pacientii, tratandu-I cu aspirine si vei spera in declansarea raspunsului placebo. Daca rationalizezi informatia primita, vei proceda in mod similar, mizand atat pe placebo, cat si pe incertitudinea presupusa de tine a rezultatelor studiilor. Intr-un alt caz, vei ignora cu desavarsire informatia si iti vei continua tratamentele cu aspirine ca si pana acum fara sa-ti bati capul cu dileme etice, caci tu, din experienta ta clinica cu sute de pacienti, stii mai bine ce functioneaza si ce nu.
Iar daca esti farmacist, mai vinzi astfel de medicamente? “Daca omul imi cere, de ce sa nu-I dau?“ te vei intreba, poate, mai ales ca ai pe stoc cutii cu aspirine. In cel mai rau caz, nu are niciun efect, iar tratandu-se cu aspirine sunt sanse sa se vindece. Tu, in rol de farmacist, ii oferi sanse mai mari de vindecare prin vanzarea de pilule placebo (aspirinele), ceea ce e un lucru bun, iar tu esti o persoana, asemeni medicului, buna.
Cu toate astea, un alt medic ar considera ca pacientul are dreptul sa fie informat cu privire la eficienta aspirinei, iar obligatia ta profesionala este de a-i comunica adevarul, astfel incat pacientul, informat fiind, sa poata lua o decizie in privinta terapiei sale. Un rationament valabil si pentru rolul de farmacist mai ales, cand o persoana cere pentru infectia ei aspirine, chiar daca nu a consultat medicul. Faptul ca tu, medic sau farmacist, comunici adevarul despre aspirine, desi stii ca sunt sanse ca pacientul sa nu mai cumpere medicamentul sau sa urmeze tratamentul, reprezinta un lucru important sau valoros din perspectiva ta. Prin urmare, iti asumi riscul ca pacientul sa renunte la serviciile tale si sa nu se vindece decat prin bunavointa sfantului duh care se cheama in termeni medicali remisie spontana.
Rezumand, comunici asumandu-ti riscuri sau ascunzi adevarul despre apirine, considerand insanatosirea (in unele cazuri, interesul comercial – profitul) mai presus decat adevarul? Acestea fiind scrise, oare sesizezi valorile morale din spatele actiunilor tale, fie intr-un caz, fie in celalalt? Bazandu-ma pe ratiunea ta, tind sa cred ca ti-au devenit clare.
Prima situatie reprezinta o dilema etica pentru un profesionist din domeniul medical. La fel de bine, poate fi o dilema etica pentru un specialist in ajutor psihologic sau medicina complementara care descopera ca tehnica sau metoda (si teoria pe care se fundamenteaza) pe care o practica este placebo sau ca nu are nicio validare empirica prin cercetari controlate. Desigur, ambii pot nega realitatea unei dileme, selectand (in mod automat), cu vigilenta ne-critica a unui profesionist (fara o atitudine stiintifica) si fara o constiinta morala evoluata, dovezi pentru validarea propriei credinte in efectele terapeutice ale “aspirinelor”.
Cat despre celelalte doua situatii din scenariul imaginat, iti ofer, dragul meu cititor sau draga mea cititoare, posibilitatea de a te delecta cu evaluari rationale in spirit critic (si sanatos!) in timpul tau liber de fiinta muritoare, dar cugetatoare.