Din cand in cand mai revin asupra unei teme existentiale pe care o simpatizez si anume moartea. Azi e unul din acele momente de simpatie si profit de el ca sa-ti reamintesc si tie ca in viitor vei muri si ca experienta vietii tale poate capata o valoare superioara cand te raportezi la iminenta unui final absolut al propriei existente.
In termenii stiintelor naturii moartea este un moment de inalta entropie cand functiile vitale se opresc. Viata in ansamblul ei este un proces anti-entropic. O continua regenerare pana cand procesele biologice devin tot mai lente in efectele lor de innoire (si vindecare). Intr-un fel, obosesc in aceasta lupta permanenta. E o lupta continua cu entropia care duce o batalie de asediu cu orice organism viu si nu doar. Efectele legii entropiei sunt insidioase devenind vizibile la organismele vii dupa o anumita varsta cand incepe ceea ce se cheama batranete.
Tendinta la dezordine se accentueaza odata cu trecerea timpului. Imbatranim. Este un fapt. Desi, daca esti tanar, eviti sa-l observi chiar si cand iti e aratat cu degetul. Tanar fiind, imbatranirea e un fapt irelevant pentru tine. Nu are loc in constiinta ta interogativa. Semnele batranetii devin treptat vizibile odata cu numarul anilor din calendar si devenim tot mai atenti pe ce anume ne cheltuim energia. Devenim mai constienti de limitele rezervorului de energie si de curgerea timpului. Structurarea programului se impune parca de la sine cautand sa introducem cat mai multe activitati in zilele devenite scurte.
Timpul ca si moartea sunt constructe mentale. Experienta concreta a trecerii timpului este contactul cu antinomia ordine-dezordine atunci cand observi ca ceva sau cineva nu mai este la fel cum l-ai lasat acum un an, doi sau zece ani.
Nimic in acest univers si in aceasta lume nu ramane la fel. Este o continua schimbare guvernata de implacabila lege a entropiei. Viata pe aceasta planeta evolueaza sau poarta batalii antientropice stabilind tabere de ordine la fel cum fac trupele Nato prin unele state ale lumii. Insa la fel cum gruparile paramilitare practica un razboi de gherila, hartuind taberele de ordine, la fel entropia actioneaza constant obosind sau epuizand treptat resursele regenerative. Intr-un final, pe care multi oameni il refuza sau neaga, refugiindu-se in credinta existentei unei vieti de dupa moarte, orice organism (cu sau fara suflet) va fi “consumat” de procesul entropic.
Daca ar fi sa cautam un corespondent in realitate pentru curgerea timpului, candidatul cel mai nimerit este entropia si momentele de aparenta ordine, care nu sunt altceva decat stari de entropie joasa. Iti poti imagina un pahar cu apa pe marginea unei mese (momentul T1). Daca-l misti mai spre margine probabil va cadea si se va sparge in zeci de bucatele de sticla concomitent cu imprastierea apei pe suprafata podelei (momentul T2). In care dintre cele doua momente apare o stare de entropie mai inalta?
Entropia unui sistem este o masura a dezordinii pe care o prezinta acesta. Putem echivala starea de entropie a paharului de la momentul T1 cu ordinea, daca vrei. Orice sistem (orice organism) prezinta o masura a dezordinii in fiecare moment, tendinta naturala fiind catre starea de maxima dezordine. O tendinta naturala care este inscrisa in insusi procesul vietii.
Ca fiinte umane suntem sisteme cu o incredibila de joasa valoarea a entropiei. Organizarea prezenta in organism provine de la mancare si de la oxigenul pe care-l respiram. Obtinem energie de la hrana, apa si de la oxigen. O mare parte din aceasta energie paraseste corpul prin schimbul de caldura cu mediul exterior. Pentru ca energia se conserva si pentru ca ramane constanta pe durata vietii adulte nu avem nevoie de un adaos de energie care daca totusi apare, se manifesta ca ingrasare (ceva nu tocmai de dorit!). Noi primim energie cu o valoare de joasa entropie (hrana si oxigen) si eliberam energie de inalta entropie (caldura, dioxid de carbon, excretii). Nu este necesar sa acumulam energie din mediul exterior deoarece energia se conserva. In mod continuu, noi luptam cu principiul al doilea al termodinamicii. Facem un schimb continuu de energie de joasa si inalta entropie. Dar in acest schimb entropia creste continuu in timp. Astfel ca la un moment dat din viitor, chiar daca totul merge bine (mentinem un stil de viata sanatos si nu suferim vreun accident), functiile vitale se opresc. Sa-ti reamintesc: se cheama ca mori! Iti poti reaminti si singura. In plimbarile tale poti observa semnele entropiei manifestate vizibil la batranei si batranele care urmeaza sa moara mai devreme ori mai tarziu. Cu putin noroc vei apuca si tu perioada batranetii pe care o vei experimenta mai mult sau mai putin placut intr-o anume masura depinzand si de stilul tau de viata.
Confruntati cu acest fapt fie prin moartea cuiva drag, fie prin contemplarea procesului ireversibil al imbatranirii, multi oameni evadeaza intr-o realitate a credintelor irationale si superstitiilor. In principal, aceasta realitate este creata prin invocarea existentei unui suflet, corp astral sau unei esente divine/supranaturale care se va desprinde de corp si va trece intr-o alta dimensiune ori univers. Nu voi comenta aici, pentru ca am facut asta in alte articole, despre dificultatile de rationament insurmontabile ale celor care adopta pozitia dualismului. Mi se pare cea mai la indemana, cea mai usoara, versiune de “realitate” pe care un om o poate adopta, de fapt imprumuta in baza loialitatii si conformismului de la cei apropiati si din mediul socio-cultural in care s-au inascut.
Renuntarea la aceasta versiune magica (sufletul/esenta/corpul astral care se desprinde la momentul mortii si calatoreste intr-o alta lume) si contemplarea mortii face loc in constiinta fricii. SIMTI FRICA DE MOARTE. O simti, dar nu tot timpul, ci atunci cand meditezi asupra trecerii timpului, degenerarii, entropiei sau, in termeni concreti, asupra mortii cuiva drag (poate fi si un animal) si semnelor vizibile ale imbatranirii la cei apropiati, care preced si anunta apropierea mortii. Poti simti aceasta frica pana-n maduva oaselor si cand reusesti cu antrenament sa o contii, sa traiesti cu ea, cred ca intr-un fel te eliberezi de si te relaxezi in raport cu importanta ta pe aceasta planeta (importanta de sine) si poti lua viata asa cum este in fiecare clipa si te bucuri mai des de fiecare clipa, de fiecare experienta, pentru ca devii, cred eu, tot mai prezent, traiesti intr-un fel intens experientele care vin unele dupa altele, dar fara a te “agata” de ele, fara a vrea sa le chemi inapoi, fara a vrea neaparat sa le re-traiesti, deoarece esti deschis si curios in raport cu ceea ce urmeaza, privind inspre viitor, experimentand intens prezentul, renuntand la momentele ori evenimentele din trecut; un trecut pe care-l lasi asa cum este: o fila sau mai multe din istoria ta.