Mi-am zis să mă abţin de la comentarii, dar nu reuşesc. Se pare că nu mă antrenez suficient. Oricum, am decis să mă deplasez de aici înainte mergând în mâini. Poate aşa, o ţară cu susul în jos, se va suci catre un firesc mai rational. Cel puţin în percepţia mea.
Într-o locaţie cu ştaif, foarte aproape de locul în care mă întâlnesc cu câţiva oameni deosebiţi, s-a derulat o scenă tragicomică cu trei personaje. Mi-a readus în minte vremurile când ofeream drama-terapie în grupurile de formare în consiliere şi psihoterapie. Adesea, în acele grupuri, in timpul derulării scenetei improvizate (da, mulţi oameni se descurcă excelent la improvizaţie dramatică), se lăsa cu râsete de duduia incinta.
Un pisicuţ şi cu o pisicuţă, nu poţi folosi alte categorii observând atitudinile celoi doi, unul şef de guvern, iar domnişoara, ministră la finanţe, s-au intersectat cu dulăul în curtea cotrocenilor. Înafară de faptul aproape cert, că scena, filmată fiind, va face istorie, trebuie să remarcăm gândirea magică demonstrată de cei doi pisicuţi… Ce reacţie am avut? Sincer nu mi-a venit să râd, căci scena era reală – se derula la Palatul Cotroceni. Să mă ruşinez de ruşinea lor, da. Spre exemplu, cei doi pisoiaşi, dezarmaţi de gândirea empirică a dulăului, dulau ce solicita cifre (de unde vor umple gaura?), au apelat la suflet drept dovadă irefutabilă pentru efectele pozitive ale reducerii CAS. Nu strică să pui suflet în ceea ce faci. Ca orice necumpătare, de altfel, chiar şi excesul de suflet ne poate băga în bucluc.
Când iei o decizie de un impact colosal (de ex. reducerea CAS), mi se pare raţional să-ţi conturezi câteva scenarii alternative vizavi de repercusiunile deciziei tale pe termem scurt şi mediu, cel puţin. În cuvinte mai cu fason înseamnă că faci predicţii în baza teoriei tale care iţi justifică decizia. Iar teoria ta are la bază date empirice. Nu se bazează, nu-i aşa, pe posibilităţi dintr-un plan virtual (lumea posibilităţilor improbabile!) care nu se sprijina pe date obiective.
Dacă faci o discuţie, apelând la lumea posibilităţilor (de ex. Ponta va fi noul preşedinte), fără date empirice, se cheamă că vorbeşti în dodii. În situaţia în care apelezi la date, există o serie de sondaje care îl indică pe Ponta pe locul unu în preferinţele electorale, poţi afirma că probabil Ponta va fi noul preşedinte, ceea ce nu înseamnă că aşa va fi cu certitudine, deoarece aceste studii folosesc eşantioane, care, deşi sunt reprezentative, „suferă” de două limite statistice (interval de încredere şi marjă de eroare) peste care un cititor neinformat sare cu uşurinţă.
Dar, hai, să nu mă întind mai mult cu comentariile la acest eveniment de tot râsu-plânsu. Poţi citi în alte părţi comentarii mult mai picante (vezi si unul, oferit de CTP, cu interpretare în cheie simbolică–deliciul psihanaliştilor).
Ca să închei, ce crezi că face pisicul? O scaldă, da. Ce crezi că face pisicuţa? Probabil se va întoarce la Harvard, de unde are PhD-ul, ca să-şi reia seminariile de gândire empirică (da, aia legata de ipoteze, cifre, masuratori si fapte) în ştiinţe economice si, probabil, un degree la maturitate.