“Urmeaza in curand o conferinta cu psihologi si intre psihologi. M-am hotarat sa particip cu o lucrare rezultata in urma unor cercetari aprofundate impreuna cu doi matematicieni de la academie. In lucrarea numita “Teoria matricilor matematice aplicata in didactica psihoterapeutilor” abordez un subiect “fierbinte” din didactica profesionalizarii pentru meseria de consilier psihologic si psihoterapeut.
M-a interesat eficienta acestor cursuri la nivelul dezvoltarii personale (maturizarii emotionale) si insusirii de cunostinte procedurale minime necesare practicarii meseriei. Lucrarea propune o ecuatie matematica ca formula, unde un set de variabile poate prezice pentru fiecare cursant progresul in urma celor doi ani de formare profesionala. Conform studiilor noastre acuratatea predictiilor este de 75 la suta dupa primul curs, adica formula poate nimeri 3 din 4 cursanti ca fiind potriviti sau nu ca personalitate pentru practica meseriei in urma parcurgerii programului formativ. Iar in unul din 4 cazuri ecuatia ofera rezultate fals-pozitive si negative; cand sunt promovati studenti fara aptitudini (care nu au nicio inclinatie pentru meserie si nici variabilele de personalitate necesare) si viceversa. Utilitatea acestui instrument matematic mi se pare evidenta; putem face promovari (oferi certificari) pe baze ceva mai realiste comparativ cu intuitiile formatorilor. Mai mult, studentii vor sti din start (evidence-based), daca merita sa investeasca in continuare in cursuri avansate sau sa renunte pentru a-si folosi timpul si banii in alte proiecte.”
Bine, drace, ma opresc (vorbesc cu daimonul meu) ca sa introduc surpriza. Mai intai, ti se pare ca fiind clar subiectul pe care intentionez sa-l prezint? Pe o scala (in cinci trepte) care masoara claritatea lui ce nota i-ai oferi? Poti alege intre 5 – foarte clar si 1 – deloc clar. Te-ai decis? Ai pus nota?
Hop! Iata, surpriza. Deoarece subiectul (baliverne) este prezentat intr-o maniera discursiva, pe alocuri pedanta, poate creea impresia de expertiza fundamentata pe dovezi stiintifice si bine argumentata. Si, pentru ca este emis de o sursa legitima (c’est moi), creste credibilitatea comunicarii. Ceea ce am facut eu, a fost sa ma joc de-a doctor Fox, adica sa manipulez “efectul Fox”. Si mi-a reusit, daca tu (cititor) chiar ai crezut (sau daca subiectul “te-a prins”) in ideile expuse mai sus.
Imi imaginez eu, ca cercetatorii s-au distrat copios, manipuland acest efect in diferite design-uri experimentale. Se pare ca ideea apartine unui fizician care a “montat” un experiment prin publicarea intr-o revista prestigioasa a unui articol stiintific care a atras elogiile unor savanti, dar care era de fapt o ineptie masluita. Fizicianul Alan Sokal avertiza asupra ne-stiintei cu care unii “savanti” critica lucrarile stiintifice.
Efectul Fox a fost demonstrat intr-o cercetare cu studenti si profesori (subiecti) in medicina si publicata in 1973 in Journal of Medical Education (vol. 48, pp. 630-635). Doctorul Fox (un tip cu CV beton!) a sustinut in trei imprejurari o comunicare stiintifica intitulata “Teoria jocurilor matematice aplicata in educatia medicala” in fata unui public de… 55 de persoane, profesori si studenti in medicina. Expunerea sa a durat o ora si a fost urmata de 30 de minute de discutii. Dupa care participantii au completat un chestionar. Aproape toti au considerat comunicarea ca fiind clara si stimulativa! De fapt, lucrarea era o insiruire de prostii, un bullshit alcatuit din referinte false, idei ambigue, trimiteri savante la concepte din matematica si medicina. Doar ca bullshit-ul a fost “servit” de catre o somitate (in realitate un actor) cu un aer distins, carismatic si pe un ton ferm, ceea ce l-a transfigurat intr-o “gustare apetisanta” pentru un public de nivel academic! Spre hazul meu (trepidez razand!), sper si al tau, iata ce am gasit pe un sit renumit pentru promovarea unor metode de vindecare cel putin dubioase. Just a snack! Enjoy!
“Extractia energiilor cristalizate in corpul fizic. Unele energii toxice se pot cristaliza in corpul nostru, luand forma energetica a unor obiecte, care sunt imposibil de metabolizat prin procesul de Iluminare. Aceste energii sunt atrase spre noi pentru ca noi avem afinitate pentru ele. Prin procesul de extractie indepartam aceste energii cristalizate si apoi lucram asupra afinitatii cu energia respectiva, astfel incat sa devenim purificati de o eventuala receptare a aceleiasi energii toxice pe viitor.”