Aş paria o sumă frumuşică pe faptul că tu (cititoare sau cititor) ai un cont de facebook. Pot creşte miza pariului fiind aproape sigur că ai folosit acest cont în ultimile 30 de zile. Deţinerea unui cont de FB a devenit aproape echivalentă cu deţinerea unei butelii de apă plată. Utilizarea contului, îmi vine să zic, seamănă cu consumul apei plate. Zilnic bei apă, zilnic consumi facebook. Conform unui portal statistic, Facebook a inregistrat 1 370 de milioane de utilizatori activi în al doilea trimestru al acestui an. Ca să ai un reper pentru comparaţie, în anul 2009 pe al doilea trimestru au fost doar 242 de milioane de posesori de cont FB activi.
Poţi observa cum în cinci ani numărul celor activi pe FB a crescut de aproape şase ori. În anul 2008 FB avea 100 de milioane de utilizatori ajungând în 2013 la colosalul număr de 1,11 miliarde. Pe 2014 Facebook a înregistrat venituri „minuscule” de numai 7,7 miliarde US dollars. Poţi compara cu Google, aceeaşi industrie dar nu şi nişă, care a avut venituri, de asemenea, microscopice, de aproape 60 mld. Ţi s-a tăiat răsuflarea? Dar vei fi surprinsă. O companie chineză pe aceiaşi nişă (social networking), puţin sau deloc cunoscută la noi, a avut încasări de aproape 10 mld. dolari americani. (Într-adevăr, cetăţenii chinezi sunt puzderie, iar FB e interzis la ei. Desi, unii chinezi il simpatizează pe Mark Zuckerberg care vorbeşte niţică mandarineză învăţată probabil de la soţia sa, o chinezoaică simpatică).
Ce vreau să-ţi comunic? Utilizarea conturilor de FB şi a altor asemenea medii de conexiune socială par a fi deosebit de atractive. Alţi oameni fac bani serioşi exploatând nevoia de legături sociale (una fundamentală din modelul motivaţional al auto-determinării). Dar crezi că doar această nevoie este exploatată? Într-adevăr, oamenii sunt animale sociale. Sunt obişnuiti să coabiteze în grupuri, in comunităţi. Nevoia de legături sociale e instalată (de gene) în sistemul arhaic de pe nivelul creierului de mamifer. E rafinată psihologic odată cu evoluţia unui cortex prefrontal sofisticat, capabil de performanţe cognitive ne-întâlnite la alte animale sociale. În contextul social al unei tendinţe de izolare în mediile urbane, mediile sociale online par să fie un substitut binevenit. În preajma altor oameni, chiar şi neutri sau nesemnificativi emoţional, nivelurile de oxitocină (un superglue social) cresc. Aşa să fie şi într-un mediul social virtual? Dar nu cumva, asociate acestei nevoi cu rădăcini adânci în ţesătura creierului, apar şi vulnerabilităţi psihologice? Ce fel de vulnerabilităţi? Probabil o reţea socială online răspunde la aceste vulnerabilităţi. Dacă aşa este, oare care sunt efectele? Sunt aceste vulnerabilităţi amplificate sau ameliorate? Nu e o întrebare, în această formă, uşor de studiat prin metoda ştiinţifică. Norocul nostru că sunt alţii care se ocupă cu aşa ceva. În continuare, îţi voi expune câteva din rezultatele lor.
Într-un studiu din 2009 au fost studiati factorii de personalitate în relaţie cu utilizarea FB1. Cine sunt aceia care folosesc frecvent contul FB? Crezi că extrovertiţii, datorită tendinţei lor la gregaritate, sunt cei mai vorace utilizatori şi că au un volum impresionant de „friends”? Cei cu profil mai accentuat de nevrotism ar descoperi în mediul social online o cale mai sigură de comunicare şi interacţiune? Sau în baza tendinţei către disciplină (respectă termene şi obligaţii) cei mai conştiincioşi ar interacţiona rar cu FB şi cu „prietenii” online? Tipul afabil, dată fiind inclinatia sa către grijă şi intimitate, n-ar avea oare mulţi „prieteni” virtuali de care să se ocupe? În baza unor astfel de întrebări cercetătorii, de la o universitate din Canada, şi-au formulat ipotezele de lucru. La ce concluzii au ajuns?
Se pare că extrovertiţii nu sunt utilizatori mai frecvenţi decât alţii, deşi sunt înscrişi în mai multe grupuri. Nivelurile de extroversie nu sunt asociate cu volumul de „friends”. Nu au mai mulţi prieteni decât cei scoruri mici la factorul extroversie. Tipurile cu nevrotism accentuat folosesc FB frecvent, fiind un mijloc securizant de comunicare cu ceilalţi. Însă evită să folosească fotografii care le-ar dezvălui aspecte din viaţa lor sau despre identitatea lor. (când cineva n-are poză cu propriul chip în cont, probabil că are un scor peste medie la nevrotism). Persoanele cu scoruri mici la nevrotism postează fotografii şi impărtăsesc informatii despre ele. Totuşi, există o tendinţă ca tipurile nevrotice şi extroverte să-şi substituie relaţiile sociale cu cele online2. Tipul afabil nu se ocupă cu prieteniile virtuale, iar cei conştiincioşi au intr-adevăr o frecvenţă redusă de utilizare. Ba chiar scorurile la constiinciozitate sunt invers corelate cu frecventa utilizării. Cu cât eşti mai constiincios cu atat accesezi mai putin (sau deloc) mediul FB.
Ce poţi înţelege tu de aici? Dacă te uiţi la lume prin lentilele constiinciozitatii, vei judeca că utilizarea FB e pierdere de vreme. Ce poţi găsi, cu adevărat util, pe FB, dar nu în alte parte pe internet? Nimicuri? „Da, cel mai adesea, dai de nimicuri”, ar zice tipul (sau tipa) harnic. Te distrage de la obligaţiile tale şi îţi incetineşte derularea unei activităţi. (nu vorbesc din propria perspectivă, ne-fiind mai harnic decât majoritatea statistică).
Dar nu sunt singurii ochelari, îmi vei striga în urechi (parcă te şi aud; unde mi-o fi clozapina?). Prin lentilele extroversiei nu ai parte de mai multă stimulare socială. Mediul online nu ţine loc realmente de prezenţa unui grup. Dar da, te poţi simţi bine la primirea semnalelor sociale (like şi comment-uri). Aşteptând aceste recompense în mod repetat, ai creat rapid o buclă de feedback pozitiv (sistemul dopaminergic, of course!). Postez, primesc like ori comment (mai mereu pozitiv), mă simt bine. Iar pentru că mă simt bine, repet acţiunea şi mă aştept din nou la mesajele „prietenilor” (la rândul lor închişi în această buclă). Postez din nou, primesc like ori comment, mă simt bine şi postez din nou. (vulnerabilitatea, da?)
Pe de altă parte, vei tinde să atribui conţinuturile postate de ceilalţi, personalităţii pozitive ale autorilor3. Fără să fii conştientă, te vei compara social cu aceştia în baza acestor conţinuturi postate. Şi îţi reamintesc, fiecare postează continuturi care-l promovează în felul cel mai grozav (impression management theory). Nimeni nu postează informaţii care-l pun într-o lumină nefavorabilă, cum ar fi despre cantităţile de alcool consumate seară de seară sau despre partidele de sex promiscuu care au urmat abuzului de alcool (sau anumitor psihedelice) cu excepţia adolescenţilor. Aceştia tind să-şi expună „realizările” în domenii precum consumul de alcool şi droguri. FB pare a fi cel mai potrivit mediu online pentru ceea ce psihologii sociali numesc „ingratiation” sau procesul prin care oamenii flatează, laudă şi încearcă să fie placuti îndeosebi de persoane mai înalte în status social. Într-o notă accentuată, pe limba noastră, se cheamă făţărnicie.
Cum afectează utilizarea FB starea de bine? În privinţa bărbaţilor, un studiu recent ne arată că variabila comparaţie socială mediază legătura dintre timpul petrecut online pe FB şi simptomele depresiei4 . Un al doilea studiu realizat de aceiaşi cercetători arată cum timpul petrecut online şi simptomele depresiei sunt facilitate de comparaţiile sociale indiferent de gen. Ambele studii, care au fost publicate în „obscurul” Journal of Social and Clinical Psychology (vol. 33, nr. 8), demonstrează că oamenii ajung să fie deprimaţi după ce petrec mult timp pe Facebook, deoarece se simt rău când se compară cu ceilalţi4 (in ciuda faptului ca unul din motivele comparatiei sociale consta in amplificarea imaginii bune de sine).
În baza unui studiu, publicat anul trecut, coordonat de Ethan Kross (psiholog social) se pare că pe măsură ce oamenii utilizează tot mai des FB-ul cu atât satisfacţia cu propria viaţă descreşte. Aceste niveluri scăzute de satisfacţie nu sunt mediate de interacţiunille online sau offline cu alţi oameni. Nu sunt mediate nici de alte variabile precum solitudinea, motivaţia pentru folosirea FB, perceperea suportului social, gen, stima de sine sau depresie5. Ethan Kross (et al) crede că FB reprezintă o resursă valoroasă pentru nevoia umană de contact social la un nivel aparent. Nu amplifică well-being-ul utilizatorului, ci mai degrabă îl sabotează.5
Într-un articol publicat în „The New Yorker” (septembrie, 2013) Maria Konnikova îşi încheie textul cu câteva idei, culese dintr-un interviu luat lui Timothy Wilson, despre agitaţia ce îi cuprinde pe studenţi când sunt deprivaţi de telefoanele inteligente, tablete sau laptop. Sunt obişnuiţi să fie în priză (to poke) şi gata să răspundă (la poke) în orice clipă la mesajul ori postul cuiva. Nu sunt cuvintele lui T. Wilson, însă înclin să cred că sunt dependenţi de feedback-ul social imediat. Mi se pare că manifestă o nevoie stringentă de validare socială, iar mediile sociale online răspund perfect acestei nevoi emoţionale. Cred că există riscul, mai ales în rândul celor tineri, să ajungă aproape incapabili în a sta cu ei înşişi. Sau faţă în faţă cu propria lume lăuntrică (sau sinele interior). Nu mai pomenesc de inabilitatea de a rezista la frustrare în relaţiile sociale şi intime, când tu (persoanele de faţă se exclud :)) te obişnuieşti cu gratificaţii sociale imediate (specifice unui mediu social FB sau similar). Mai trebuie să-ţi reamintesc despre un mare CEO de la Swiss Telekom care a dat colţu surmenat fiind de legătura „intimă” (nonstop) cu propriul smartphone pe fondul afectiv al unui divorţ recent? Avea în jur de 50 de ani, fiind într-o formă fizică bună. Am scris un articol la momentul potrivit.
Crezi, oare, că-ţi sugerez printre rânduri că ar trebui să renunţi la contul FB? Mă bănuieşti de lobby pro tabăra celor care consideră FB un lucru rău, o unealtă a Satanei? Fiind lucru dracului, atunci renunţă la el? Nu. Mai degrabă te avertizez. Un mediu social online ar putea oferi unele beneficii când îl poţi controla într-o manieră inteligentă, adică îţi serveşte unor scopuri explicite. Cu alte cuvinte, dacă ne-am întâlni pe stradă şi te-aş întreba „De ce foloseşti FB?”, iar tu mi-ai oferi câteva motive raţionale (conectate la scopuri serioase), voi fi mai înclinat să cred că eşti o persoană în control pe această unealtă „diabolică”. Altfel, când acest mediu online ajunge să te controleze (de ex: să-ţi distreze atenţia, să-ţi substituie legăturile sociale, să depinzi de validarea mediată de el) consider utilizarea mediului FB (sau altora similare) drept pierdere de vreme cu efecte negative asupra echilibrului psihologic.
Aceasta e concluzia mea (nu a ta) şi nu-mi doresc să ţi-o însuşeşti, deoarece nu sunt plătit de companii rivale facebook-ului (ce alte conspiraţii mai avem în agendă?). La randul meu am un cont FB pe care îl accesez zilnic de câteva ori. O voce diafană îmi şopteşte să-l lichidez. Probabil aşa voi face. Dar încă nu sunt convins de oferta chinezilor. (hihi!)
1.Ross, Craig, et al. “Personality and motivations associated with Facebook use.” Computers in Human Behavior 25.2 (2009): 578-586.
2.Wang Shaojung Sharon. Cyberpsychology, Behavior, and Social Networking. December 2013, 16(12): 870-877. doi:10.1089/cyber.2012.0395.
3.Chan Terri H.. Cyberpsychology, Behavior, and Social Networking. May 2014, 17(5): 276-280. doi:10.1089/cyber.2013.0466.
4.Mai-Ly N. Steers, Robert E. Wickham, and Linda K. Acitelli (2014). Seeing Everyone Else’s Highlight Reels: How Facebook Usage is Linked to Depressive Symptoms. Journal of Social and Clinical Psychology: Vol. 33, No. 8, pp. 701-731. doi: 10.1521/jscp.2014.33.8.701
5.Kross E, Verduyn P, Demiralp E, Park J, Lee DS, et al. (2013) Facebook Use Predicts Declines in Subjective Well-Being in Young Adults. PLoS ONE 8(8):e69841. doi: 10.1371/journal.pone.0069841