Îmi plac pisicile în tolăneala (sau meditația?) lor de invidiat. Este evident din cele două pagini având poze cu pisici… tolănite. Sunt un ins contemplativ și introvertit. Îmi place drumeția, să merg pe munte, prin natură sau printr-un orașel necunoscut și să port discuții profunde (sau nu) cu oameni (că doar nu cu extraterestri). Îndrăgesc orice plimbare dar în pas sprinten. Am crescut parțial la țară și iubesc natura cu tot ce are, de la gâze zumzăitoare la păsări călătoare și curcubee fermecătoare. Îmi place să mă zgâiesc la cer, la bolta cerească, la stele și să realizez din nou și din nou ce noroc uluitor că (încă) sunt(em) aici și acum.
Am preocupări și interese legate de grija pentru natură, literatură, filozofie, raționalitate, psihologie socială și practică. Ca oricare terapeut fac eforturi de a deveni ”mai bun” (un stereotip). Mai bun în rațiune și alegeri, în profesia mea, în suflet, în privința caracterului sau în familia mea. Ratez sistematic (comoditatea?) să devin ”mai bun”. Sau, poate, sunt prea aspru cu mine? Dar nu și cu clienții mei unde îs blând ca pisica. Îmi place lucrul cu oameni, dar nu cu prea mulți la un loc. Cred că mă pricep să consiliez mai mult decât să țin prelegeri la studenți. Oricum, nu mai fac teaching (deocamdată) din motive de ecologie personală. Poate că nu sunt ”om de instituție”, vorba vărului meu.
Sunt psiholog de peste douăzeci de ani și am lucrat prin diverse locuri ca psihoterapeut, clinician pe adicții, formator și lector universitar. De ceva vreme lucrez într-un singur loc susținând o practică privată. Consiliez într-o abordare eclectică (aici poți afla cum lucrez) adulți, cupluri, dar și adolescenți pe o diversitate de probleme psihologice și teme de viață. Am adunat cu timpul peste cinci mii de ore lucrând mai mult one-on-one și cu mai mult de două sute de oameni. Cei mai mulți ajung la mine prin recomandări. Nu am reclame pe internet în afară de acest blog. Tuturor celor care mă recomandă le rămân profund recunoscător.
Blogul de față reprezintă cartea mea de vizită și a fost pornit în urmă cu mai mult de zece ani cu sprijinul unor oameni generoși. L-am pornit în urma unei provocări a lui Adrian Nuță, de a scrie câte două articole pe săptămână cu scopul de a ajunge în acest fel la cât mai mulți oameni. Si de atunci încoace am adunat peste 1000 (pe număratelea). Nu toate sunt grozave, cu substanță ori cu știință neapărat. Dar asta rămâne și la judecata fiecărui cititor. Scopul blogului este de a crește nivelul de cultură psihologică și de a feri publicul de mituri, folclor și aiureală în psihologie, self-help și terapie. Nu-i un scop de atins în zece ani și, probabil, nici în următorii douăzeci. Rămâne mult de lucru, nu doar pentru mine, ci și pentru alții.