Nu uita că eşti un actor într-o dramă aleasă de cineva mai mare decât tine. Vei juca puţin, dacă a ales-o scurtă, mult, daca a ales-o lungă. Ţi-a împărţit rolul unui sărac? Joaca-l bine, cu tot farmecul lui. Ţi-a căzut rolul şchiopului, al magistratului, al plebeului? Aceeaşi datorie. Căci atâta e al tău: să joci frumos rolul primit. Dar alegerea lui nu e treaba ta. (Epictet, Manualul si Fragmente, 2002, p. 27)
E limpede, nu crezi? Identitatea unei persoane poate fi definita prin rolurile sale. Tu, poate, ti-ai ales mai mult sau mai putin rolurile din prezent sau din trecut. La unele ai renuntat, pe altele le-ai dus mai departe. Pentru altele te pregatesti acum. Mai multe scene, mai multe roluri, mai multe surse de sens. Se poate intampla sa nu-ti mai placa rolul. Sa te nemultumeasca. Sa nu gasesti valoare in jocul sau. Sa fi fost epuizat de Sens. Ce poti face? Il schimbi, alegi altul, daca-ti permiti luxul. Daca nu, il re-creezi, il remodelezi, faci in asa fel incat jocul sau sa fie diferit.
Dar, poti retine, ca tu nu esti diferit de rolul (sau roluri). Tu (un sine) esti rolul (social, psihologic, profesional). Mereu esti un rol, pe care il joci. Cand iti educi copilul esti in rolul de tata sau mama. Cand mergi la o intalnire amoroasa, esti indragostita. Cand dormi, esti somnorosul. Intre entitatea Eu si roluri exista o delimitare mentala. In experienta nu exista sinele separat de rolul jucat intr-un moment sau altul.
Daca joci un rol, sper ca-l joci bine. Sau te straduiesti sa-l joci bine. Daca nu si nu, simti ca te irosesti sau te frustreaza, mai bine renunti la rol. Poate nu e pentru tine. Alegi un alt rol. El (nu) e dat pentru o viata. Poate fi ales, dragul meu Epictet. In zilele noastre, oamenii au un control ceva mai mare pe vietile lor. Cei care au… Ceilalti, cu putin curaj, urmeaza.