Să gândim analogic (nu digital). Să ne imaginăm că tu ești un grădinar (sau grădinăreasă). Ai o grădină mare alcătuită din patru terenuri diferite.
Primul e un teren al iubirii unde intră relațiile tale cu cei foarte apropiați (rude, copii, soție/parteneră, un prieten de suflet sau doi). Un al doilea teren e al sănătății tale (condiție fizică, exercițiu, dietă, igienă mentală și bine psihologic, relația cu spiritualitatea). Cel de al treilea e dedicat divertismentului sau ceea ce faci cu timpul liber (rămas după orele cu lucrul). Și ultimul teren ține de ocupație/muncă (ceea ce îți aduce venituri).
Tu ești Grădinarul, îți reamintesc. Și a venit vremea să-ți alegi semințele. Ce vrei să cultivi în primul teren dedicat iubirii? Care sunt acele atuuri sau calități personale pe care vrei să le crești aici?
Reflectezi? Idem și cu celelalte trei. Dar, de dragul exemplului, să zicem că ai ales grija și bunătatea. Deja manifești grijă și bunătate în relațiile cu cei dragi?! Mă bucur să aud asta (aud voci adesea). Diferența vine din contactul conștient cu ele. Acuma, plecând de la repere valorice ca grija și bunătatea, ce anume îți propui ca scop?
Dacă vrei să ai o relație bună cu partenerul (partenera), merită ca acțiunile tale în relație cu soțul (sau soția) să reflecte calitățile de grijă și bunătate. Când l-ai întrebat ultima dată de cum se simte? Că te rățoiești la el ca ciocănitoarea Woody mai înseamnă asta bunătate? Nu, evident, ai deviat mult de la reperele tale, dacă în ultima vreme te-ai concentrat pe reproșuri sau ești mult prea absorbită de tine. Atunci ce îți propui? Ce urmează să faci în termeni specifici și observabili?
Bine, te mai gândești. Deși, viața trece…