Am un simt al datoriei care ma impinge sa continui azi cu rationamentele de logica. Iti amintesti, poate, ca am pomenit acu’ niscaiva zile de ponei si armasari. Armasarul era un rationament de tip modus ponens si poneiul era un rationament invalid, aproape similar cu tipul modus ponens. Un alt armasar il reprezinta modus tollens, fratiorul primului din hergelia logicii, care seamana cu un alt tip de ponei, paralogismul negarii antecedentului.
Daca scriu la laptop, atunci sunt acasa.
Nu scriu la laptop.
Prin urmare, nu sunt acasa.
Nu-ti zgarie putintel simtul logicii? Parca simti ca ceva e-n neregula, nu-i asa? Asta doar, daca ai macar un pui de simt logic, pe care sa-l fi clocit in scoala, dar mai ales cand ai fost inregimentat(a) in studiile superioare. Mai incercam? Iarta-mi aerul aparent de superioritate. Daca lucrezi in IT sau ai studii de filosofie, logica, matematica , atunci acest articol aproape sigur nu e pentru tine. Sa revenim…
Daca sunt specialist, atunci caut sa fiu la curent cu cercetarile din domeniu.
Nu sunt specialist.
Asadar, nu sunt la curent cu cercetarile din domeniu.
E neaparat nevoie ca sa indeplinesc conditia de “specialist” ca sa fiu informat, ca sa cunosc lucrari de specialitate? Daca esti curioasa, ai un interes pentru noutate, cateodata, un extrem de mare interes, incat traversezi o varietate de domenii fara sa aprofundezi. Nu e obligatoriu sa fii o specialista in ceva ca sa ai curiozitate (o tarie de caracter la virtutea intelepciune in modelul lui M. Seligman). Vei sesiza cu usurinta diferenta, acum ca scot la vedere armasarul (modus) tollens:
Daca sunt specialist, caut sa fiu la curent cu cercetarile din domeniu.
Nu sunt la curent cu cercetarile din domeniu.
Prin urmare, nu sunt specialist.
Ca pot crede despre mine ca sunt un expert, e cu totul o alta poveste, pe care mi-o spun mie (self-serving bias) si altora ca sa fac rost de niste bistari cu care sa-mi hranesc “vietatile launtrice”, consumatoare vorace de glucoza (manca-ti-as!).
Mi se pare onestitate din partea cuiva care ajunge la aceasta concluzie. Atentie! Macar din cand in cand. Acest rationament (tollens) ar putea ameliora tendinta unora la gonflare vanitoasa. Un lucru bun, imi vine sa zic, dintr-o perspectiva etica, deoarece acela constient, ca nu stie, poate face ceva in aceasta privinta. Si, pentru ca, cercetarile avanseaza, mai mereu vom avea de invatat. Un specialist autentic trebuie sa invete sau cauta sa fie informat, plecand de la premiza ca are cunoasterea fundamentala a conceptelor, teoriile si practicilor din domeniul in care si-a facut specializarea. Spre exemplu, daca e psiholog, atunci are cunostinte teoretice si procedurale fundamentale din disciplina psihologie indiferent daca face psihometrie, psihofiziologie, psihologie manageriala, industriala, clinica si psihoterapie, consiliere educationala. Stie ce este acela inconstient si unde poate fi localizat. Iar inainte de acest construct inefabil (pentru unii), cunoaste experimentul cu bomboanele/creioanele din cutie sau pe cel cu fetita Sally si papusa (nu-s noutati; au trecut mai mult de zece ani).
Pe dos, intorcand lucrurile, expertiza ta pretinsa e indoielnica ori chiar un simulacru din moment ce tu nu stii de noutatile din domeniu. Bine, ca poti iesi din disonanta cu justificarea cum ca expertiza ta se dovedeste totusi utila, in ciuda faptului ca nu stii de noutati, nu te salveaza de faptul ca “armasarul” te-a incalecat (logic, vorbind)!