Numele de Michael Posner iti suna familiar? Banuiesc ca nu. Il poti vedea aici in compania unui presedinte “oarecare”. Este unul dintre cei mai renumiti experti in neurostiinta atentiei si autoreglarii. In zona atentiei (mecanism cognitiv) domnul Posner are o serie de contributii de pionierat despre care tu ai aflat deja (sau nu?), daca audiezi cursuri la psihologie, si asupra carora nu insistam acum.
Acest domn impreuna cu un alt cetatean, de origine asiatica pe nume Yu-Yuan Tang (se citeste I-O-A-N TAN), un specialist in neuroimagistica, au deschis acum trei ani o topica speciala in jurnalul “obscur” de Social Cognitive & Affective Neuroscience (Oxford University Press). O topica referitoare la?
Mindfulness neuroscience. Un domeniu interdisciplinar de practica a meditatiei mindfulness si cercetari asupra mecanismelor neurale mindfulness si efectelor sale terapeutice.
In 2010 cei doi de mai sus au lansat invitatii pe aceasta topica catre 20 de laboratoare de neurostiinte pentru studii si publicarea lor in jurnalul Oxford, unul dintre cele mai prestigioase jurnale de specialitate. Iar in acest an, in luna ianuarie, intr-un numar special dedicat neurostiintei mindfulness au fost alese si publicate 12 articole cu studii empirice peer-reviewed asupra mecanismelor neurale si implicatiilor clinice ale meditatiei mindfulness.
Aici gasesti chintesenta (aproape) studiilor asupra acestei topici. O chintesenta replicata si recenta, cu adevarat recenta, nu cum enunta unii cu emfaza o recenta de zece ani!
O trecere in revista a rezultatelor acestor studii o fac cei doi, domnul Posner si domnul Tang, intr-un articol de sinteza in deschiderea acestui numar al special al jurnalului. Daca te intereseaza si tolerezi idiomul neuro-stiintific, poti lectura aici. Daca nu, poti retine concluzia generala.
Meditatia (mindfulness) face foarte bine la sanatatea ta si contribuie la fericire (sau well-being).
Imi pare rau. Nu te ajuta daca citesti despre ea. Daca o practici in mod regulat sau, altfel zis, daca devine un obicei la fel cum periajul dintilor este un obicei. Dar cu urmatoarea diferenta de esenta. Cand te speli pe dinti, mintea ta rataceste, se plimba aiurea, iar tu iti cureti dantura (aproape) pe pilot automat. Nu esti prezent(a).
Mindfulness este exact operatia inversa. Esti prezenta (cu toata mintea) in ceea ce faci. Si nu trebuie sa faci nimic special. Nu actiunea in sine este relevanta. Sigur, unele actiuni sunt mai potrivite prin natura lor decat altele pentru exercitiul atentiei mindfulness. Atitudinea mentala face diferenta. Indiferent de actiunea pe care o derulezi, poti oferi atentie mindfulness sau, pe romaneste, te focalizezi pe obiectul ales in mod total, pe deplin, desavarsit.
Nu e nimic complicat in exercitiul meditatiei. Copiii pot face asta (din surse sigure; cunosc oameni care antreneaza copii pentru atentie mindfulness). Tu ca adult, care detii un mai bun autocontrol, iti poti regla cu mai mult succes propria atentie.
Mai mult de atat, trebuie sa stii ca antrenamentul atentiei inseamna implicit un antrenament de autocontrol. Aceste doua functii executive (focalizarea atentiei si autoreglarea), fiind functii pereche asociate cortexului prefrontal (in mare), pot fi antrenate simultan, producand beneficii inconstestabile sustinute in mod consistent de rezultatele studiilor empirice (prin tehnici de neuroimagistica.)
Doar ca nu ne elevam vibratiile si nici nu ne conectam la constiinta universului. Si nici nu ne purificam vreo karma dupa cum sustin unii care au picat la examenul maturizarii cognitive. Daca despachetam meditatia de acest ambalaj spiritual-mistic, aflam ca exercitiul mindfulness poate fi un obicei asociat unui stil de viata sanatos.
Iar eu, unul, antrenat in constientizare mindfulness si, deci, cu vibratii elevate (si lipsit de modestie datorita unei karme incarcate negativ; pfiu!), prognozez vremuri nu foarte indepartate, cand oamenii vor practica meditatia precum isi periaza, astazi, dintii (cu diferenta de mai sus). Si pentru ca veni vorba ma duc sa ma asez greceste pentru o doza de ataraxie.