Eudaimonia lui Aristotel. Iti amintesti? Grecescul “Daimon” adaugat la “eu” (=bine) sau demonul dinlauntrul tau care nu-ti da pace si care te imboldeste de dimineata pana seara sa faci lucruri care sa-l multumeasca sau care il fac sa se simta “bine”. Imboldit fiind, de dimineata pana seara, pentru a face lucruri bune, vei inflori! Demonul te poate ajuta sa infloresti (ce “oribilitati” sustin; sunt vandut dracului! Hihi!).
Eudaimonia e un concept cheie in psihologia pozitiva si, dumnezeule mare (oricare dintre ei), nu pricep de ce aceasta disciplina psihologica (cu baze empirice) nu se preda in facultatile de profil. Dar sa nu alunecam in alta directie. Eudaimonia reprezinta alternativa la hedonism, ambele urmarind fericirea, aici pe pamant, o precizare pentru cautatorii spirituali (acei oameni care “vaneaza” nori, daca ma intelegi). Daca in doctrina hedonismului, fericirea este asimilata placerii, deci, satisfacerii dorintelor, eudamonia urmareste fericirea ca virtute, oferindu-i o calitate etica.
Demonul cauta sa faca bine sau prin faptele sale sa contribuie la fericirea (asimilata binelui) multor oameni. Pe aceasta cale, cine paseste se poate simti mai mult ori mai putin fericita. Eudaimonia nu are de-a face cu placerea ca scop in sine. Satisfacerea dorintei nu este scopul in sine (=hedonism). Desi nu exclude implinirea unor dorinte, calea in sine duce spre un tel aflat undeva dincolo de moartea individului la fel cum daca te afli pe o poteca de munte, tintind sa ajungi sus pe creasta, nu inseamna ca nu te opresti pentru odihna sau pentru a bea apa si manca un sandvis ori pentru altele, mai deocheate, in functie de temperatura situatiei si persoana de companie.
Te poti simti implinita, deoarece viata ta are un sens. Daimonul tau lucreaza activ la acest sens oferit propriei existente. Oricine iti poate oferi un sens, dar, in mod vadit, nu este sensul tau. Daimonul nu este inlauntrul tau ca sa te scoale din pat dimineata. Vine dinafara ta. Exterior tie. Daca el dispare, dispare si existenta ta, iar tu te prabusesti in depresie. In metafora noastra, acest sens nu are de-a face cu daimonul. E doar o iluzie oferita, de regula, de parinti (sau unul dintre ei), de un profesor semnificativ, de o ruda, de un prieten, de partenerul de viata si, sa nu-l uitam, pe omniprezentul zeu si pleiadele sale de ingeri, arhangheli si, in variante agnostice, de energii si spirite exotice. In mod evident pentru orice gura-casca, mi se pare intelept sa te feresti de ea, de iluzia unui sens.
Tu studiezi la medicina de dragul parintilor, visand simultan la astronomie (poti inlocui cu orice altceva)? Daimonul nu-ti da pace. Te tulbura si te inghionteste. Daca studiul medicinei nu are nimic tulburator, nu gasesti un strop de fascinatie, las-o balta. Nu are de-a face cu daimonul tau. Acestea sunt simptomele prezentei unui daimon.
Te tulbura, cateodata te fascineaza, te inghionteste (simti ca ai de facut ceva), te atrage magnetic spre un domeniu de activitate sau ocupatie.
Esti posedata (te poti linisti, nu ai o tulburare de transa si posesiune – nu esti un caz clinic). Iar asta e un lucru bun. Totusi, nu-ti inchipui ca vei avea, neaparat, mai ales la inceput (dar depinde) o emotie asemeni celei de indragostire sau de atractie sexuala. Nu prea, zau, te avertizez. Cel mai probabil, acele simptome vor fi de o mica amploare si intensitate, iar “obiectul” lor (al daimonului) s-ar putea schimba. Merita sa explorezi, zic eu.
Nu confunda. Experienta interioara (psihologica) a unui daimon e diferita de calea pe care paseste daimonul sau, in termeni pamanteni, calea (caile) pe care te-ai angajat sa mergi. Sunt concepte distincte. Dar sunt congruente. O experienta daimonica este potrivita asemeni unei chei in broasca cu drumul pe care pasesti.
Aici i-am cerut ajutorul lui Roy Baumeister (tipul cu cercetarile pe subiectul vointei). Daimonul si calea lui luate impreuna fac echivalentul unei vieti traite cu sens. Iar o viata cu sens, dupa Roy Baumeister, are patru proprietati (scris boldat):
“It has purposes that guide actions from present and past into the future, lending it direction. It has values that enable us to judge what is good and bad; and, in particular, that allow us to justify our actions and strivings as good. It is marked by efficacy, in which our actions make a positive contribution towards realizing our goals and values. And it provides a basis for regarding ourselves in a positive light, as good and worthy people.”
Mai multe, poti citi aici, intr-un articol publicat pentru revista Aeon, pe 16 septembrie (2013), de catre Roy Baumeister:
Dupa ce-l lecturezi, te poti intreba, daca in viata exista (deoarece ai reflectat profund):
Scopuri, Valori, Eficienta, Imagine de sine pozitiva.
Conform cercetarilor sale, oamenii care traiesc vieti cu sens se pot bucura de aceste patru “arome”. Tin mortis sa precizez, ca aromele nu sunt ca urmare a unor epifanii in varf de munte. Sunt validate stiintific.
Daca tu constati ca viata ta nu are aceste “arome”, nu e nimic grav. Nu trebuie sa mergi la doctor. Urmeaza sa reflectezi si si sa-ti creezi o viata cu sens. Poti incepe de azi. Insa, te rog, nu uita de daimon. De daimonul tau, interior.