Iți propun să analizăm declarația (adesea, in forul lăuntric auzită sau vorbită?!) ”sunt proastă”. E un exemplu din sute de declarații ”măgulitoare” la adresa ta (și a altora). Toate aceste comentarii măgulitoare, cu rădăcini într-o educație plină de iubire creștinească, pot fi asezate sub umbrela ”criticismului” sau ”auto-sabotajului”. Vin la pachet cu intoleranță vizavi de diverse experiențe/reacții personale și evitarea unor situații de viață.
Când existi identificată cu aceste cuvinte, între tine (eul/sinele) și cuvintele ”sunt proastă” nu există o delimitare. Sunteți una. Mai pretențios se numește ”fuziune cognitivă”. E un caz în care e foarte probabil să acționezi prostește. Și fără să realizezi ajungi la insucces, insucces care iți întăreste cuvintele. Te aștepți să ratezi și ajungi să ratezi (profeția autoimplinită). Cuvintele par să fie adevărul curat! Apoi, manifești tendința să selectezi acele dovezi care îți întăresc ideea că ești proastă. Dintr-o perspectivă cognitivă se cheamă bias de confirmare. Din cea comportamentală, se cheamă învățare prin condiționare operantă (și prin asociere sau respondentă). (Din păcate există în mentalul colectiv o respingere neintemeiată vizavi de B.F. Skinner cu a lui psihologie comportamentală).
Dată fiind o învățătoare de calitate, ai descoperit că dacă nu știi să rezolvi o temă (ori o faci greșit), atunci ești proastă. Acei copii care nu știu să răspundă, care răspund greșit sau bâiguie răspunsul fac parte din categoria ”proști” (pe vremea când eram școlar, exista in clasă un șir de bănci în care erau mutați proștii clasei; am fost unul dintre ei). Să zicem că ai o istorie de condiționare de acest fel.
Pe baza acestei istorii, dificultatea unei sarcini ar putea fi un stimul discriminativ. E discriminativ, deoarece sporește probabilitatea ca tu să te manifești într-un fel specific prin combinație cu un întăritor. De ex, să te exprimi într-o limbă străină (sarcină dificilă), care e asociată cu ideea (din capul tău) că ești proastă, iar tu acționezi mai probabil neatent (de ex, te bâlbâi) și (te) auzi cum te-ai bâlbâit (comportament). Simți jenă și concluzionezi că poceala cuvântului vine din ”faptul” că ești o proastă, că habar nu ai să te exprimi în acea limbă străină. Ti-a confirmat ideea (cuvintele) despre tine. Iar asta se simte bine/satisfăcător (întăritorul).
E destul de probabil ca in multe situatii de viață să exersezi psihologic relația antrenată mai sus. Relația dobândește extensii (= ”relații derivate arbitrar”) și astfel te poți trezi în alte situații dificile (de ex, când înveți șofatul) crezând despre tine că ești proastă, iar acțiunile tale să ducă la sporirea șanselor de a rata (parcarea din lateral). Vestea bună e că gândurile nu ne controlează acțiunile. Doar le influențează. Iar asta printr-o rețea de relații derivate de stimulare. Cu studiul acestor relații se ocupă paparazzi, ptiu, ”contextual behavioral analysis” (un fel de rocket science pentru psihologia practică).
Dacă ai de lucru într-o limbă străină, te ajută cuvintele ”sunt proastă”? Probabil te ajută la bâlbâială sau la bâiguială. Și dacă te exprimi astfel, ce vei crede despre tine? Bine. Dar dacă schimbi contextul acestor cuvinte? Oare nu-și vor pierde din puterea lor asupra ta?
Cuvintele ”sunt proastă”, printr-o cascadă de efecte fiziologice și comportamentale (adică nu prin ele însele) într-un context particular, pot deveni atât de problematice încât viața ta (sau ”o zonă” din ea) să se blocheze. Să te lupți cu ele, laolaltă cu emoția descurajării ce ți-o procură, ar putea fi cea mai proastă decizie.
Cuvintele ”sunt proastă” pot fi neutralizate. Nu modificate (ca în terapia cognitivă). Există câteva tertipuri, unele chiar caraghioase, prin care contextul e modificat. Astfel, efectul e diminuat sau, chiar, neutralizat. Iar tu devii mai liberă de povara psihologică, urmând ca efortul investit în lupta cu acele cuvinte să fie orientat în ceea ce ai de făcut și care contează în viața ta (să ieși din minte și să-ți trăiești viața; poate ai uitat). Te poți exprima coerent sau fără bâlbe în limba străină studiată. Iar din moment ce, spre exemplu, siguranța sau promovarea ta profesională depinde de competența lingvistică, atunci contează serios cum te descurci cu povara psihologică.