De ce n-ai papat grisuletu’?

Iluzia introspectiei? Nu, nu ai auzit? Trebuie sa stii ca aceasta iluzie este una din dovezile care condamna la inutilitate multe din psihoterapiile bazate pe tehnici de excavare psihologica sau de sondare a inconstientului; inconstient inteles, de altfel, ca un vas in care se aduna lucruri refuzate de ego la inspectia de managementul calitatii. (hihi!). Da, te poti aseza mai bine, sprijini de spatar si lectura pe indelete ceea ce urmeaza. Dupa care, iti sugerez sa mergi la baie si sa-ti dai cu apa rece pe fata. Te asigur ca, nu visezi.

Iluzia introspectiei este un bias cognitiv (vezi, daca nu ai studiat cu adevarat psihologie cognitiva si sociala) care te face sa crezi ca ai acces la motivele unor stari mentale constiente si manifestari. De exemplu, te pot intreba asa:

“Iti place acest blog?”

Sa zicem ca raspunzi cu “da, imi place”, iar eu te intreb mai departe: “De ce iti place sa citesti acest blog?”

N-o sa-ti vina a crede, dar din acest moment mintea ta constienta inventeaza povesti! In alte cuvinte, apeleaza, deoarece nu are acces la motivele autentice, la confabulatii. Insa, tu, vei crede in ele de la bun inceput. Ceea ce tu numesti insight este, in realitate, o confabulatie de moment. (insa, nu mereu, exceptia o reprezinta procesul creativ). De aici, nu trebuie sa intelegi ca nu are sens, sa intrebi o persoana despre motivele sale de a actiona intr-un fel sau altul. Doar ca depinde de context si de ceea ce intentionezi in relatia cu ea.

Cand terapeutul tau (de orientare psihodinamica) iti pune o intrebare, iar tu ai un insight (celebrul moment “aha”), se intampla ca mintea ta constienta sa inventeze! Solutia la problema ta psihologica nu exista, de la bun inceput, depozitata undeva (de regula, in inconstient), iar tu o gasesti ca urmare a travaliului psihologic ghidat de maiestria terapeutului. In realitate, tu creezi conexiuni pe moment drept raspuns la intrebarea dumnealui.

Eu asez aici, iluzia, in contextul psihoterapeutic. Insa, ea se intampla frecvent in varii contexte si cu diferite persoane. Cand esti invitat sa scotocesti (prin minte, sa zic asa) dupa motivele unor stari, emotii, ganduri si comportamente, faci dovada de o creativitate de tip emotional fascinanta! Pe scurt,

inventezi…

Si te (in)crezi in ceea ce declari drept explicatii pentru starile mentale si comportamentele tale. Asadar,de ce ti-ai mai pierde timpul (finit, sa-ti reamintesc) cu metode de analiza si explorare psihologica prin inconstient (personal, familial si colectiv)?

Doi psihologi care-mi sunt simpatici, Richard Nisbett si Timothy Wilson (are o carte tradusa la noi, “Re-direct. Noua stiinta a schimbarii psihologice”, 2011) au publicat in 1977 in Psychological Review articolul “Telling more than we can know – verbal reports on mental processes” prin care demonstreaza in baza dovezilor experimentale dificultatea introspectiei in detectarea motivelor din spatele starilor mentale si comportamentelor umane. Nu vrei sa stii de cate ori a fost citat acest articol. De o mie ori? De doua mii? Sa aibe trei mii de citari? Nu. Daca vei cauta cu amicul scholar.google, vei afla de cel putin 7866 de citari.

Cat de iubiti, crezi tu, ca sunt cei doi psihologi, de comunitatea psihoterapeutilor (de orientare psihodinamica)? Crezi ca aceasta dovada experimentala sustine cumva vreo forma de psihoterapie orientata catre sondarea inconstientului? Crezi ca formatorul, daca ar sti de aceste studii (pariez ca nu stie!), ti-ar divulga o asemenea dovada? Sau, cat de iubit crezi ca sunt eu, individul, care scoate la iveala asemenea dovezi care, practic, fac inutil orice demers de analiza psihologica de profunzime? Dar nu-mi fac griji, deoarece exista o categorie (mica, e drept) cu oameni care cauta adevarul (obiectiv) si care prefera sa cerceteze inainte de a crede.

De ce anume unii cauta adevarul (in sens obiectiv) si sunt sceptici? Nu cumva, in copilarie au fost amagiti de parintii lor, iar in prezent, in mod compensator pentru dezamagire cauta adevarul, provocand persoane cu autoritate (de ex: profesori)? (superfluu sau neeficace, ineficient, infructuos, inutil, nefolositor, nenecesar, netrebuincios, neutil,in van, zadarnic!)