Ana și Bogdan (egal love) se cunosc de sase luni si s-au hotarat sa se mute impreuna. Ana îl iubeste pe Bogdan. Il iubeste sincer si, poate, jura pe biblie ca asa este, fara niciun dubiu. Sentimentul este reciproc. Trece un an peste dragostea lor, timp in care cei doi se simt excelent impreuna.
Circumstantele de viata (compania face restructurari) fac posibila o intamplare prin care B(ogdan) este concediat. Persoana B fara sa fie descurajata isi cauta job. Insa, nimic bun nu se intampla. B se deprima, date fiind tentativele ei, care nu s-au finalizat cu succes. A(na) percepe actiunile lui B ca fiind insuficiente si crede, ca de fapt, B nu vrea sa-si gaseasca job (are o dorinta inconstienta de a copilari). A este nemultumita, pentru ca toate cheltuielile sunt suportate doar de ea. A il critica pe B. Crede despre el/ea ca este ne-implicat, nepasator, o victima.
Sa-ti reamintesc. A il iubeste pe B. Sau, sa trec verbul la timpul trecut? Persoana A, intrebata despre aceste manifestari vizavi de B, declara ca face toate astea ca sa-l motiveze pe B, deoarece il iubeste! Crezi ca il iubeste sau doar isi inchipuie ca il iubeste (dat fiind atasamentul)? Oare A sa il fi iubit pe B doar cand conditiile de viata erau satisfacatoare? Iubirea lui A pentru B a depins (era conditionata) de circumstantele favorabile de viata? Este iubirea lui A pentru B conditionata?
Sa continuam. Dar de ce persoana A ar trebui sa il iubeasca pe B fara conditii? Ce vrei sa spui, Seramis? Cumva, ca iubirea este o relatie de schimb? Cinci kilograme de iubire pentru veniturile tale salariale? Nu este iubirea un “bun” fara pret? Nu poti avea iubirea ei, oricat ai plati, seicule! N-as fi atat de convins.
Ce s-a intamplat cu iubirea lui A pentru B odata cu deterioarea conditiilor de trai? Ea exista, imi vei spune. A isi doreste ca B sa-si gaseasca job si incearca sa-l ajute in acest sens. Insa, oare A raspunde unei nevoi a lui B sau propriilor ei dorinte (se simte insecurizata ori isi doreste un concediu pe plaja din Waikiki)? Daca A il iubeste B, dupa cum declara, nu-ti pare dubios cum se manifesta? Oare B are o nevoie (masochista) de critica, de judecati culpabilizatoare? Probabil ca nu. Sa fie indreptatita A la asemenea actiuni? (Am trecut in plan moral). Doar ea este cea care suporta cheltuielile lui B. Banuim ca, la un moment dat toleranta ei s-a incheiat. Pana cand sa poti tolera un B care nu aduce verzisori, gologani, bistari sau malai acasa? Dar sa fie un lucru bun sa-l judece culpabilizator pe B doar pentru ca toleranta ei s-a consumat? In ce fel ar putea ajuta o astfel de actiune pe o persoana aflata in situatia lui B? Daca ma refer la ajutor, sa insemne asta ca iubirea ar fi echivalenta cu ajutorul oferit cuiva care chiar are nevoie?
Sa zicem ca persoana A l-a ajutat pe B o vreme (l-a iubit o vreme, o vreme de restriste!). Totusi, B inca nu si-a gasit un job. Pe cata vreme (o zi, doua, o saptamana, o luna?) putem aprecia ca ajutorul lui A este o fapta buna? De la ce numar de zile, saptamani ajutorul lui A pentru B nu mai este o fapta buna? Mai ales, la ce criterii ne raportam incat sa apreciem ajutorul din acest caz ca fiind bun ori rau?
Sa continue cu ajutorul? Care ar fi consecintele in acest caz? Daca B s-a obisnuit cu situatia de “intretinut”, iar eforturile lui de a-si gasi de lucru sunt realmente superficiale? Nu-ti vine a crede ca in ajutorul oferit de catre A atarna in balanta onestitatea (fara a fi singurul motiv) cu care B isi cauta job? O umbra de indoiala in aceasta privinta si ajutorul lui A va fi sistat? Probabil. Totusi, A este un “investitor”, in celedin urma, si vrea sa aibe o oarecare garantie – increderea. A se intreaba daca “proiectul” (B) poate aduce profituri in viitor ori macar isi amortizeaza costurile. Desigur, daca nu este intr-un rol mesianic si tine mortis sa-si salveze B-ul (are o karma impletita si o datorie de suflet).
Totusi, in ce conditii crezi ca A poate oferi ajutor lui B in continuare? Si poate face asta, fiind o persoana suportiva, nu moralizatoare. Cand A are venituri babane, iar paguba nu se simte, cei doi obsinuindu-se cu nivel mai mic de confort material? Sau, cand A simte iubire pentru B, iar sentimentul e reciproc?
In creierul lui A exista un “contabil” care pune pe lista fiecare gest altruist. B se va simti tot mai indatorat, fiindu-i tot mai dificil sa contina datoria care exercita o presiune tot mai mare. B are, de asemenea, un contabil la “mansarda” care tine evidenta datoriilor si platilor (principiul echitatii sociale). A investeste in relatia cu B, iar B intra pe datorie. Poti prezice (mai ceva ca un profet) ce se va intampla cu aceasta relatie, daca va continua in acest fel? Cine crezi ca va fi “breaker-ul”?
Ai observat intrebarile lansate. Da, e un articol cu intrebari care pot naste diverse dileme si probleme. Intentia mea este sa accentuez ideea superficialitatii cu care, de regula, abordam situatii de viata, pripindu-ne in a le judeca urgent in functie de propriile noastre principii ori valori, adesea, neconstientizate sau deloc examinate rational. Nu crede ca sunt critic cu aceasta tendinta, de altfel, naturala, intrucat izvoraste din strafundurile mintii. By default, sistemul 1 ruleaza si ofera rapid solutii, comentarii, judecati. Pune pauza si gandeste – sistemul 2. (analogia lui Daniel Kahnemann pentru doua tipuri de procesare cognitiva). Gandeste bine. Temeinic. Un demers condus din varful lobului frontal, care implica effort si rabdare. Imi veni o intrebare: unde se invata? Stii tu, unde se preda asa ceva? La ganditul temeinic, ma refer. Ce inseamna temeinic, dom’le? Simplu. Cine se inhama la acest efort va gandi in acord cu datele realitatii, tinand cont de legile probabilistice, de scopurile si valorile sale si de un rationament care respecta principiile de logica.
Iar daca ai fi in situatia lui A si ai consulta un psiholog n-ai vrea sa inveti cum sa gandesti temeinic, urmand la un moment dat sa faci o alegere, asumandu-ti curajos consecintele? Nu crezi ca e o strategie inteligenta bazata pe realitate decat aceea in care analizezi ce proiectii faci tu (A) in persoana B si in ce scenarii de viata (scripturi in terminologia AT) esti “captiva” (teorii speculative cu care lucreaza multe scoli de psihoterapie)?
Te las sa meditezi (riguros) si mai vorbim.