Aceste trei cuvinte sunt cheia unei comunicări emoționale din relațiile cu cei apropiați, prieteni și partener. Dar nu exclusiv, pentru că nimeni nu ne oprește să avansăm cu o relație colegială la un nivel emoțional. Parcă mai bine decât să avansăm se potrivește să ne îmbogățim. Nu ne oprește nimeni de la o îmbogățire materială (poate doar ”statul paralel” sau alți semeni care vor și ei același lucru?), un nivel superficial al existenței umane. Cum zici în cască? Că nu e posibil într-un stat cu instituții extractive (cu trimitere la cartea lui Daron Acemoglu, un celebru profesor de economie)? Și dacă ții morțiș trebuie să te dai pe lângă ”elita” de la putere? Sau comentez că mă roade invidia? Raționalizare, zici? Da, e posibil să fie. Totuși știm amândoi de studiile care arată că dincolo de un prag al traiului decent orice ban în plus încetează să mai contribuie la fericire. Dincolo de traiul decent, ce mi-ar plăcea ca guvernanții să-l asigure pentru cât mai mulți concetățeni (mai visez și eu), ne rămâne experiența unei fericiri spirituale, acea fericire dezlegată de la valori materiale.
Dar revin la cuvintele din titlu. Ele sunt acolo sus, deoarece le-am descoperit într-o carte a lui John Gottman, cel mai meseriaș terapeut și cercetător pe relații de cuplu. Poți reține acronimul SAC, deoarece SAC-ul reprezintă relația dintre doi oameni. În acest sac relațional cei doi pun oferte sau licitații (engl. ”bids”). Ce sunt aceste ”oferte”? Ele sunt gesturi, cuvinte, priviri și chiar simple onomatopee pe care o persoană le face în interacțiunea cu o alta. Cu cât sacul e mai burdușit din ambele părți, cu atât relația e mai puternică și stabilă în timp.
Ofertele puse în sac pot trece cu ușurință neobservate mai ales dacă peste relația voastră au trecut anii. Gottman ne arată că atenția conștientă asupra lor ne ajută să le detectăm și să le răspundem. E important să răspundem la ofertele din sac imediat, nu peste trei ore. Dinamica emoțională curge rapid de la unul la altul. Tu oferi și celălalt oferă înapoi în acest moment. Ofertă la ofertă și sacul relațional se umple. Cum este când nu facem asta? Simplu și evident, sacul rămâne gol, atât de gol încât nici nu există.
Să vedem trei situații posibile:
- Poți să răspunzi la ofertă, adică îți exprimi acordul: ”Da, e posibil.” (membrii grupului exotic AS știu de ce).
- Poți să negi oferta, adică să contrezi, să combați și să negi afirmația partenerului, spre exemplu: ”Despre ce naiba vorbești? Nu e nimic de felul ăsta”.
- Poți să ignori oferta ca atunci când comentezi despre altceva. Partenera îți spune că s-a mai îngrășat, iar tu răspunzi ”hai să ne grăbim că întârziem”.
Care din aceste trei situații contribuie la o relație stabilă și de lungă durată? Ghici ciupercă ce-i! Acea situație în care partenerii răspund la ofertă. ”Dar dacă nu sunt de acord, ce fac?”, mă întreabă o voce în cap. Să nu fii în acord cu ce? În acord, atenție că nu e de acord. E o diferență deoarece o relație poate fi un cântec atunci când oamenii sunt în acord, nu de(z) acord. Când suntem ”în acord” ne deschidem către perspectiva celuilalt, nu spre negarea ori ignorarea ei, deoarece perspectiva mea e cea corectă sau adevărată. Nu e despre dreptate, corectitudine ori adevăr după cum prea mulți oameni sunt pregătiți să creadă încă din copilăria inculturii psihologice. Aici nu ține de morală, ci de comunicarea emoțională. E o altă creatură. De ce să nu te exprimi ”în acord” cu partenerul? Îți cad epoleții? Sau semeni cu o vioară dezacordată? ”Vrei cântec sau zgomot?” întreb precum în reclama de la Radio Romantic.
Poate părea dificil să admitem perspectiva celuilalt, dar numai pentru cine crede că perspectiva lui reprezintă adevărul absolut. Cine interacționează pe bază de realism naiv va ridica ziduri între el și cealaltă persoană. Ori, relațiile pot fi aprofundate când renunțăm la perspective mutual exclusive. De aceea, începem cu acordul de principiu. Într-o conversație nu cauți neapărat adevărul, deoarece nu conținutul ei te interesează. Ci aprofundezi relația printr-o abordare curioasă și sentimentală, deoarece te interesează profunzimea și sentimentele. Te orientezi spre lumea celuilalt și mai puțin pe conținutul discuției. Nu factual și cu temeiuri, ci cu deschidere și emoții. Bine, când te interesează, căci altfel, ești liberă să comentezi și să dezbați conținutul conversației. Nu am dubii că în această manieră vei ajunge la inima unei alte persoane care te va îndrăgi și mai tare.
Comentezi că bărbații nu-și exprimă sentimentele? Dar și că femeile îi consideră pe aceștia fătălăi? Stereotipuri culturale de gen. Cine vrea să trăiască după ele e bineînțeles liber s-o facă. Poți să-i comunici felicitările mele pentru închisoarea psihologică în care se află, dar mai ales pentru că aruncă cheia pe fereastră.
Aprofundarea unei relații umane nu e despre stabilirea adevărului ori dreptății. E despre sentimente și perspective alternative. Dar, mulți oameni fantazează că dreptatea e de partea lor sau că realitatea e așa cum o percep ei. Caută adevărul și dreptatea, neglijând sentimentele și profunzimea relației. Jucați cumva rolul de judecători? Aveți un part-time cu procuratura? Nu vreți să lăsați acele categorii pe seama lor? Tu înțelegi, sper, că te iau la rost ca să nu-ți par anost.
Revenind, reiau pe scurt ideea. Putem construi SAC-ul relației când suntem atenți la ofertele celuilalt. Cum prindem una, ne exprimăm acordul de principiu. Sau, bineînțeles, inițiem oferte. Ar face bine să răspundă că nu știu ce-i fac!