Cred că viitorul aparține neuro-terapiei. Psiho-terapiile vor mai fi căutate probabil în legătură cu dileme, decizii și probleme punctuale. Sesiunile vor avea probabil o orientare existențială sau instructivă vizavi de optimizare personală, o viață bună și fericire. Cât privește condițiile clinice ca depresia sau fobiile, neuro-terapia va fi o primă alegere dintr-un motiv simplu. Nu implică eforturi.
Îmaginează-ți că te așezi în scaun sau pe un pat și lași terapeutul (nu-i dai peste mână) să fixeze câțiva electrozi pe creier. (Da, am auzit că e o nimica toată să-ți umble prin cutia cu maimuțe). Prin acești electrozi va trimite pulsuri electrice ca să stimuleze anumite zone corticale (deep brain stimulation). În câteva sesiuni ești vindecat de cea mai cruntă depresie.
Mai e ceva drum până când această fantezie va deveni o practică clinică. Deocamdată,cercetătorii au descoperit în creier o țintă potrivită pentru stimulare electrică la persoanele cu depresie. (Eșantionul lor a fost de 25 de pacienți cu epilepsie care sufereau și de depresie). După cum ne arată raportul recent publicat în jurnalul Current Biology (29 noiembrie),stimularea unei regiuni numită cortex orbito-frontal lateral (COL) produce cu acuratețe îmbunătățiri în dispoziția pacienților cu depresie. Astfel de efecte n-au apărut în pacienții fără simptome specifice. Prin urmare, stimularea electrică normalizează activitatea în acest circuit neuronal asociat dispozițiilor. Zona COL are interconexiuni bogate cu câteva regiuni din creier implicate în procesarea emoțională. De aceea a fost aleasă ca țintă pentru stimularea terapeutică, ne lămurește Kristin Seller , lider în echipa de cercetare de la University of California, San Francisco.
Pare complicat când compari cu ședința de bio-energo-terapie în care terapeutul, repetent la fizica, chimia și biologia de liceu, doar își plimbă palmele pe deasupra pacientului având încredere că vindecarea se produce la nivel energo-informațional. Norocul dânsului e că ”în fiecare minut se naște un fraier”.