Interacțiunile oamenilor sunt bazate pe inferențe, de obicei, automate și inconștiente. Când relaționăm, creierul filtrează comunicarea prin prisma acestor inferențe. Toate conversațiile sunt bazate pe inferența că părțile implicate dețin unele cunoștințe în comun, dar nu pe toate. Nu vrei să știi (sau vrei?) la ce ajung unele cupluri care n-au învățat să le conștientizeze ca apoi să și le comunice prin cuvinte (și preferabil cu empatie, nu telepatic!). Când scriu aici, mă gândesc că tu deții unele cunoștințe de psihologie. Și dacă nu le ai, presupun că știi sensurile cuvintelor. De aceea, nu mă grăbesc să definesc unele concepte de psihologie spre deosebire de altele.
Când cauți să înțelegi un material, poți începe prin identificarea inferențelor nedeclarate ale persoanei (autorului) vizavi de topică. Odată ce le-ai detectat și le-ai formulat în cuvinte, poți să le examinezi rațional. Spre exemplu, blogul acesta e dedicat, în principal, unei gândiri corecte vizavi de domeniul psihologie. Dar, corectitudinea, după cum poate îți e suficient de clar, vine din inferența (explicită, în acest caz) că psihologia e o știință empirică și, în consecință, abordăm relațiile oamenilor, conduita lor și activitatea creierului dintr-o perspectivă rațională și empirică. Iar o știință corectă se bazează pe abilități de gândire rațional-critică. Altfel, riscăm pseudoștiința și vrăjitoria.
Un alt exemplu constă în inferențele vizavi de impactul nature vs. nurture și creierul uman. Mulți oameni, deopotrivă specialiști și neofiți, se înscriu în două curente de gândire. (Nu fără să-și facă un dosar gros cu certificat de naștere, de căsătorie, copie buletin, adeverință de salariat ori venituri, copii după diplome și foi matricole, însoțite de o cerere pe propria răspundere).
Fie dețin inferența cum că influențele de mediu (educație și socializare alături de mediul familial) determină personalitatea, fie presupun că o trăsătură ori o tendință e moștenită genetic și, deci, nu poate fi schimbată. Privind prin ochelarii cu ”nurture”, toți aceștia, care sunt modelați de părinți, cultură și societate, în ansamblu, au convingerea că orice calitate sau tendință poate fi schimbată dacă omul are… suficientă voință. Iar prin ochelarii cu ”nature”, toți aceia, care moștenesc timidatea, inteligența ori curajul, nu mai pot schimba măsura în care manifestă timiditate, inteligență ori curaj.
Sau când oamenilor le ajunge la urechi că există unele diferențe între creierul masculin și feminin, ei inferează că creierul nu poate fi schimbat și că el produce diferențele sexuale în comportamente. În realitate, creierul reflectă moștenirea genetică și experiențele de viață, variabile care determină împreună mărimea, funcționarea și structura creierului. De unde și variații în personalitate, astfel încât fiecare om este un individ unic și, totuși, în mult mai multe feluri similar cu toți ceilalți indivizi din specia umană indiferent de locul în care trăiește. Iar aceste asemănări se extind, spre stupefacția ființelor evoluate spiritual, dincolo de specia umană, aducându-ne foarte aproape genetic de celelalte mamifere. Bănuiești inferența valorică nedeclarată? Dacă omul se crede o ființă specială în raport cu celelalte vietăți (și, uneori, alți oameni), cum crezi că acționează vizavi de ele?
Datorită unei eredități combinate inextricabil cu mediul de viață, niciun efect biologic nu poate apărea independent de învățarea într-un mediu particular dat. Toate alegerile noastre sunt influențate de istoricul învățării și de efectele lui asupra gândurilor și emoțiilor, care, la rândul lor, ne influențează comportamentele.