Se practică prin unele cercuri integrarea feminității (și a msculinității). Teoria e că feminitatea (sau masculinitatea) ar fi un fel de energie ce ar trebui integrată pentru că numai în acest fel poți deveni o femeie sănătoasă psihologic. Evident că nu are legătură cu știința psihologiei. Dar nici cu fizica de liceu!
Feminitatea apare ca o esență ce sălășluiește într-o femeie (dar și ca jumătate – Anima în bărbați). Așa o fi atunci când gândim prin esențe (gândirea esențialistă). Dar feminitatea (la fel masculinitatea) e un construct social și implică o reprezentare (stereotipică) la nivel de societate vizavi de cum trebuie să arate, să simtă și să se poarte o femeie.
Când vine vorba de „integrarea energiei feminine”, primele imagini care ne vin în minte sunt niște clișee de-ți vine să leșini. Te aștepți să vezi ceva apropiat de prințesa elfă Galadriel (Lord of The Rings): blândă, zâmbitoare, delicată, perfect îngrijită, vorbind numai în șoapte tămăduitoare. În traducere liberă avem stereotipul cultural clasic despre ce „ar trebui” să fie o femeie. Dar aici vine surpriza – toată treaba cu „energia feminină” este o iluzie.
Femeile au personalități diverse care sunt mai mult ori mai puțin apropiate de stereotipul cultural de gen. În termeni metaforici, integrarea energiei feminine, de fapt, a conformării la stereotipul de gen, nu înseamnă să porți fuste vaporoase, să te specializezi în făcut prăjituri sau să transformi plânsul într-o artă seducătoare. Deși exact asta se așteaptă în mod imperativ de la tine. Înseamnă să sfidezi aceste așteptări și să arăți că feminitatea autentică nu intră într-o cutie frumos ambalată cu fundiță roz. (În filmul Barbie sunt explorate stereotipurile de sex-rol).
Energia feminină autentică (ca metaforă) apare exact acolo unde te aștepți mai puțin: în femeia care spune „nu” când presiunile o sufocă, în cea care își ia spațiul de care are nevoie, în cea care își ridică vocea – nu doar pentru ea, ci și pentru alții. Apare când îți lași emoțiile să fie nefiltrate, când decizi că nu ai chef să faci pe „mama tuturor” și când, în loc să te mulezi pe așteptările altora, îți vezi de ale tale.
Neîndoielnic, societatea vrea să te vadă conformată, adică feminină. Să fii dragă nu prea puternică, ci mai mult sensibilă; nici prea vulnerabilă „în public”, ci mai drăguță și delicată ca o zambilă; nu „prea independentă”, ci mai ”dependentă” de dânsul. Ce nu-ți spune nimeni e că a respecta energia feminină reală înseamnă să le dai cu tifla acestor norme culturale. Integrarea ei înseamnă să fii fix cine ești, chiar dacă asta înseamnă să distrugi stereotipurile cu fiecare pas pe care-l faci. Spre exemplu, studiezi și devii chirurg – o profesie gender-biased. Sau te faci șoferiță de tir. Și mai grozav ar fi dacă devii președinte. Uite exemple de provocare a stereotipului de gen. Desigur, nu au trecut testul majorității având în minte pe Kamala Harris în SUA și Elena Lasconi la noi.
Ai curajul să fii femeie exact așa cum simți? Sigur că te vei confrunta cu comentarii negative. Noi toți suntem prinși în percepții via prejudecăți și stereotipuri și ne place (ține de zgârcenie cognitivă) să punem lucruri în categorii. Dacă femeia nu se potrivește cu stereotipul, atunci înseamnă că nu și-a integrat energia feminină. Mergi, dragă, la un grup de integrare!
Deci, data viitoare când cineva îți spune că „feminitatea înseamnă să fii blândă și delicată” și ”să lași bărbatu să vorbească” privește amabil, zâmbește larg și poți face contrariul. Și dacă mai întreabă ceva, spune-i că energia feminină e plecată în vacanță cu, bineînțeles, energia masculină.