Ai aflat în articolul trecut de cele zece minciuni sau iluzii cu care oamenii se justifică pentru situația supărătoare în care continuă să rămână. În cele ce urmează vei descoperi cum poți gestiona relația cu un ”asshole”. Dar, mai înainte, ce e acela un ”asshole”? Pentru definiție, apelez din nou la profesorul Robert Sutton care predă cursul de comportament organizațional la școala de management de la Stanford și are o vastă experiență în domeniu.
Un ticălos sau o jigodie, ca să includ ambele genuri, e acea persoană care îți induce un sentiment de înjosire, dispreț sau lipsă de energie. Ca să vezi cine sunt, de fapt, vampirii energetici din folclorul psihologiei.
Avem două tipuri de ticăloși, după criteriul stabilității în timp și în diverse circumstanțe. Unii sunt de ocazie și își revin în urma unei observații directe și curajoase (stil asertiv) din partea unei persoane de încredere. Alții, mai puțini decât primii, sunt de esență. Adică, ține de firea lor tenebroasă cunoscută în psihologia personalității drept ”Triada Întunecată”. Ți-am oferit ocazia într-un alt articol să-ți testezi tendințele întunecate din personalitate.
În termeni clinici, avem acele personalități cu patologie (sub)clinică. Nota comună a personalităților patologice o reprezintă rigiditatea transversală și stabilă situațional. Ei se comportă în mod sistematic mizerabil cu tine, dar și cu alții în diferite situații sociale. Aici trebuie să precizez și atitudinea duplicitară a unora dintre dânșii. Se pot gudura pe lângă șefi sau pe lângă tine, având în minte cum să te înjunghie pe la spate. Iar sub masca cumsecădeniei exagerate stă ascuns un ticălos de esență care își dă în petic dacă îți petreci ceva timp pe lângă el.
După această succintă prezentare a lor, să trecem la tertipurile prin care te poți descurca cu ticăloșii. În cartea profesorului Sutton avem trei categorii de strategii: de evitare, trucuri mentale și riposta. Da, avem unele orientate spre evitare ca să nu te contaminezi. Ideal ar fi să nu ai de-a face cu ei pentru că îți mănâncă zilele și ficații la propriu. Ticăloșia e asemenea unei infecții. Privește la politicienii care ne conduc în prezent. Având câteva focare de infecție, ne-am pricopsit cu cel mai ticălos contingent din 1991 încoace. Probabil nu întâmplător cererile de azil în Canada au explodat în ultima vreme de unde și discuția vizelor ce ar putea fi reintroduse.
- Să iei distanță măcar zece pași. Dacă e posibil, caută să te muți în alt birou sau altă clădire. Sau, îți schimbi serviciul ori te muți în altă țară.
- Aproape, dar atât de departe. Dacă te nimerești la vreo întrunire unde sunt și jivine sinistre, vezi dacă poți sta la câțiva pași mai departe. Caută un loc unde contactul vizual cu jivina e dificil.
- Optează pentru ieșiri din situație. Ce poți face anticipativ ca să nu ajungi prin preajma lor?
- Metoda ritmului. Dacă ești prinsă într-o relație cu jigodia, care zbârnâie de plăcere, văzând cum te dai de ceasul morții, încearcă să vorbești pe următorul ritm: să întârzii cu răspunsul la telefoane și email. În relație directă, să vorbești calm și rar. Și caută să te vezi cu jivina cât mai rar.
- Mantia invizibilității. Ești prinsă într-un context cu ticăloși, unde ești invizibilă, mai puțin când ai comis o crimă reală sau imaginată? Poți profita de situație și te face una cu decorul, vorbind cât mai puțin, fiind plictisitoare, lucrând fără entuziasm dar nici leneș în timp ce te ascunzi după o expresie neutră.
- Caută aliați puternici. Descoperă acele persoane (colegi ori șefi) care se pot lupta cu balaurii.
- Caută co-echipieri. Împreună sunteți mai rezistenți în interacțiunea cu balaurul.
- Să ai o zonă de siguranță. Ca să te regenerezi, identifică un loc unde te poți retrage. Poate fi o cafenea, un balcon, în bucătărie, dar să fie cât mai departe și mai ferită de aparițiile jivinei.
- Să te pregătești în grup pentru reacțiile jivinei. Să puneți la cale un sistem care să vă avertizeze de aparițiile ei. Când jivina devine predictibilă, reacțiile ei par mai puțin tulburătoare.
Mulți oamenii apelează intuitiv la cele mai multe dintre aceste strategii de evitare și probabil te-ai regăsit în unele. Însă, tot pe cale intuitivă, unii dintre noi, mai belicoși, apelează la ripostă. Și nu de puține ori se termină ”rău”, deoarece avem o problemă de putere și autoritate care de multe ori e tranșată prin… exact, eliminarea celui cu putere și autoritate inferioare. Dacă n-ai nici una, nici alta pe măsura jigodiei, te sfătuiesc să te abții. Să-ți reamintesc că suntem animale? Strategia ripostei are riscuri și trebuie aplicată cu inteligență și aproape niciodată sub presiunea emoției intense. Aici avem o altă discuție și anume, despre strategii de ripostă sau ofensive. (va urma)