Să ne imaginăm că eşti şefă (sau şef). Poate chiar eşti. Ai fixat o întâlnire sau, cum se zice în jargon corporate, un meeting. Vrei să supui analizei din partea echipei tale o idee sau o soluţie la o problemă oarecare. Practica standard este ca fiecare membru al echipei tale sau colaborator să ofere un feedback ulterior scurtei tale prezentări.
Ce te faci dacă ai printre membrii echipei tale unul sau doi extrovertiti? Bănuiesc că ştii cum se manifestă aceştia? Eşti unul dintre ei? Turuie în ritm alert şi au tendinţa de a domina si controla discuţia. În realitate, deşi ai un meeting cu, să zicem, şase oameni, vei avea o discuţie doar cu unul sau doi. Mai putin cand ai de-a face cu patru (din sase) comunicatori dornici sa-ti ofere argumente neasemuite la foc de mitraliera. Însă, tu eşti o şefă cu experienţă. Deţii controlul şi vei oferi fiecăruia prilejul să-şi exprime opinia. Dar ce te faci cu contaminarea ? Oamenii se influenţează unii pe alţii şi, de obicei, cel care se exprimă mai dramatic, fiind mai carismatic, îi va contamina pe ceilalţi cu propriile sale opinii. Persoanele care se exprimă alert tind să fie percepute ca fiind mai inteligente. Cei care vorbesc mult şi tare tind să fie percepuţi ca lideri şi urmaţi de ceilalţi. Dacă adăugăm un facies cu simetrie, avem „terenul” pregătit pentru efectul de halo (acea tendinţă de a crede că persoanele atractive sunt inteligente şi cu un caracter deosebit).
O percepţie înşelătoare, desigur. Nu există o corelaţie între extroversie şi inteligenţă şi nici între calităţile morale şi carismă.
Practica standard a discuţiilor libere (în şedinţe şi întâlniri) oferă multă greutate opiniilor acelor persoane care se exprimă cu uşurinţă şi asertiv şi care, astfel, îi aliniază pe ceilalţi la opiniile lor. Revenind la exemplul nostru, dacă ai un meeting cu şase oameni, vei beneficia de input-ul (corect?), cel mai probabil, a una, două persoane. Ceilalţi chiar dacă îşi exprimă părerea, nu înseamnă că oferă alte idei alături de cele cu care, în prealabil, s-au contaminat.
Iar acum mă întrebi cum să procedezi ca să înlături aceste inconveniente? N-ai vrea să fixăm un meeting? Iată un indiciu, care nu-mi aparţine, deoarece nu am eu atâta minte. Se cheamă principiul evaluarilor independente, o şmecherie simplă, dar eficientă, ca mai toate intervenţiile oferite de ştiinţa psihologică. Un moşulică retras la Berkeley, în insorita Californie, ti-ar povesti mai multe şi nici nu te-ar taxa precum alţii cu titulaturi bombastice, deţinătorii unor stratageme sofisticate cu nume exotice pentru care cer o găleată cu dolari, euro sau lire sterline pentru aproape nimic.