In baza observațiilor mele, abuzul psihologic este aproape o practică culturală. Intră la normalitatea relațiilor de zi cu zi. Faptul că primești o săpuneală nu reprezintă pentru majoritatea un avertisment. Nu e un ”redflag”. Vezi bine că se cheamă ”săpuneală”, ceea ce ne duce cu gândul la curățare, igienă sau îndepărtatea unei murdării. Înseamnă că nu poate fi decât un lucru bun, chiar de dorit. Totuși, săpuneala se mai cheamă beșteleală sau critică negativă (și ostilă). Un comentariu ce are un mesaj negativ vizavi de ”cine ești” se încadrează la beșteleală sau critică. Insul critic nu pune în evidență problema, nu are soluții (la o problemă definită) și nu se referă in mod specific la acțiunile tale, ci doar la cine ești, iar dacă e pervers strecoară critici într-un feedback deprins pe la cursuri de comunicare.
Oamenii sunt o combinație adesea interesantă de minusuri și plusuri… simultane. Au contraste sufletești particulare, nuanțe și asperități, percepții subiective, unele stranii chiar. Nu există omul perfect. Fiecare dintre noi reprezintă un ”trade-off” de calități și defecte, abilități și aptitudini relative (!) la contexte particulare.
Dar știi ce face săpuneala sau critica? Da, insistă pe minusuri, le subliniază, pune lupa pe ele fără a lua în calcul contextul, perspectiva sau experiența subiectivă. E o judecată chioară, care, din nefericire, e aproape ubicuă în societatea românească. Este o meteahnă a acestui popor, a fiecăruia dintre noi, inclusiv a autorului. Acuma țin să mă laud și precizez pentru posteritate că mă străduiesc să comunic diferit, cu sens constructiv și caut să adopt o atitudine pozitivă sau, cel puțin, neutră. Nu doar în consultații unde ține de rolul meu profesional, ci în orice fel de relație (da, chiar și cu instituțiile și politicile publice ale acestui Stat). Și nu înseamnă că nu mai văd minusuri, lipsuri, neajunsuri, deficiențe și turbulențe.
De la aparent inofensiva săpuneală putem ajunge cu ușurință la un abuz emoțional. Descoperirea faptului că te afli într-un abuz poate fi dificilă, deoarece acesta este adesea subtil și se manifestă în timp. Abuzul emoțional nu lasă urme fizice evidente, dar are un impact semnificativ asupra stimei de sine, sănătății mentale și echilibrului emoțional al unei persoane.
De aceea, consider că e necesară o campanie de psihoeducație preventivă în privința abuzului psihologic. El poate apărea atât în cuplu, cât și în relații colegiale, dar și, evident, în relații părinte-copii (aici avem o altă discuție). Nu înseamnă musai ruperea unei relații, ci lucrul asupra ei. Totuși, dacă partenerul (partenera) de relație nu răspunde și refuză cu consecvență să coopereze, atunci se pune în discuție separarea.
Semne și simptome ale abuzului emoțional:
1. Critici constante și dispreț
- – Partenerul sau persoana abuzivă te critică frecvent, uneori sub pretextul „ajutorului” sau „constructivității”.
- – Remarci frecvente care te subminează, cum ar fi: „Nu ești în stare de nimic”, „Tot ce faci e greșit”, „Ești prea sensibil/ă”.
- – Poți ajunge să simți că orice faci nu e suficient sau că nimic din ce faci nu merită apreciere.
2. Umilințe și insulte mascate
- – Insulte sau remarci care te fac să te simți inferior, adesea făcute în fața altora pentru a te umili.
- – Glume sau sarcasm care te rănesc, urmate de comentarii precum: „Nu știi de glumă?!” sau „Exagerezi”.
3. Gaslighting
- – Persoana abuzivă te face să te îndoiești de propria percepție a realității, afirmând că anumite evenimente nu s-au întâmplat sau că reacțiile tale sunt exagerate.
- – Îți spune frecvent că „îți imaginezi lucruri” sau că „ești prea sensibil/ă”, ceea ce te face să te simți confuz și să începi să îți pui la îndoială judecata.
- – În timp, poți simți că pierzi contactul cu realitatea și devii tot mai dependent de persoana abuzivă pentru a-ți valida gândurile sau emoțiile.
4. Control și manipulare
- – Persoana abuzivă încearcă să îți controleze deciziile, comportamentele și relațiile sociale.
- – Îți spune ce poți sau nu poți face, cu cine ai voie să vorbești sau să petreci timp.
- – Poți simți că ești constant monitorizat sau că deciziile tale sunt influențate de teamă de consecințe.
5. Retragerea afecțiunii
- – Persoana abuzivă își retrage brusc afecțiunea, atenția sau sprijinul emoțional ca o formă de pedeapsă atunci când nu faci ceea ce dorește.
- – Poți experimenta „tăcerea” sau ignorarea ca o metodă de control emoțional, te face să te simți respins și vinovat fără motiv clar.
6. Izolare de prieteni și familie
- – Persoana abuzivă încearcă să te izoleze de cei dragi, spunând lucruri negative despre prietenii sau familia ta pentru a te distanța de aceștia.
- – Simți că începi să pierzi contactul cu oamenii care te susțin, iar relațiile tale exterioare devin tensionate sau reduse la minim.
7. Vinovăție și responsabilizare excesivă
- – Persoana abuzivă te face să te simți vinovat/ă pentru tot ceea ce merge rău, chiar dacă nu ai nicio vină.
- – Încearcă să te facă responsabil pentru stările sale emoționale negative: „Dacă nu ai fi făcut asta, nu aș fi fost atât de nervos/ă.”
8. Manipularea emoțiilor tale
- – Persoana abuzivă folosește emoțiile tale împotriva ta. Poate să-ți minimizeze durerea sau să te facă să te simți prost pentru că ai anumite sentimente.
- – Îți poate spune că exagerezi când ești trist/ă sau supărat/ă, astfel încât începi să îți reprimi emoțiile și să te izolezi emoțional.
9. Tensiune constantă și frică de reacții
- – Te simți mereu tensionat/ă sau „în gardă”, temându-te de cum va reacționa persoana abuzivă la ceea ce spui sau faci.
- – Ai senzația că „mergi pe coji de ouă” în jurul acelei persoane, încercând să eviți orice conflict sau explozie emoțională din partea ei.
10. Distrugerea încrederii în sine
- – În timp, începi să îți pierzi încrederea în propria valoare și capacitate. Abuzul constant te face să te simți lipsit/ă de valoare sau neimportant/ă.
- – Poți ajunge să te îndoiești de capacitatea ta de a lua decizii corecte, iar stima ta de sine scade considerabil.
Cum poți recunoaște dacă ești victima abuzului emoțional
- Simți că ești constant criticat/ă și desconsiderat/ă?
- Ai o stare de anxietate sau frică (aproape) constantă în prezența persoanei respective?
- Tinzi să te izolezi tot mai mult de prieteni și familie la cererea partenerului sau pentru a evita conflictele?
- Ai dificultăți cu încrederea în tine și în capacitatea de a lua decizii?
- Te simți manipulat/ă emoțional sau făcut/ă să crezi că tot ce faci este greșit?
- Începi să simți că te îndoiești de propria percepție asupra realității?
Recunoașterea abuzului emoțional poate fi un pas dificil, dar este crucial pentru a lua măsuri pentru protecția și bunăstarea ta. Dacă te afli într-o astfel de situație, caută ajutor din partea unor prieteni de încredere, familie sau profesioniști (psihologi, terapeuți). Este important să îți amintești că nu ești singur/ă și că poți ieși dintr-o relație abuzivă.