Desi scris in luna mai, anul trecut, mi se pare ca merita re-postat, indeosebi pentru cititori mai noi ai blogului, un articol critic, din perspectiva stiintifica (si realista) despre programarea neuro-lingvistica, o specie de metoda mumbo-jumbo pentru dezvoltarea personala, cu pretentia (frivola, as zice) ca ar avea temeiuri stiintifice.
NLP-ul a fost fondat in anii ‘70 de Richard Bandler si John Grinder, devenind rapid o afacere infloritoare care continua si in prezent. Este aproape o traditie in zona comunicarii si dezvoltarii personale. Dar faptul ca are o istorie de 40 de ani si este raspandita prin toata lumea, indeosebi in mediile corporatiste si educationale, nu reprezinta un argument suficient ca sa tragi concluzia ca este eficienta in rezultatele sale. Desi, stiu, asa poate parea, eficienta. “Este suficient sa crezi in mod suficient si vei afla eficienta” ca sa fac un joc de cuvinte despre un mix de biasuri ca biasul de confirmare si corelații iluzorii. Vestea proasta pentru multi practicieni ai aceste metode este ca rezultatele cercetarilor stiintifice infirma in mod consistent majoritatea principiilor NLP (vezi raportul National Research Council, 1988).
Totul a plecat de la Bandler, un tip curios, student la Universitatea Santa Cruz din insorita Californie, care s-a intrebat cum de reusesc terapeutii de renume precum Milton Erikson, Virginia Satir, Fritz Perls sa comunice eficient cu clientii lor. Grinder, lector in lingvistica si preocupat cu gramatica transformationala a lui Noam Chomsky, a fost cucerit de ideea lui Bandler. Presupozitia lor era ca reusind sa surprinda modul cum reusesc terapeutii sa comunice eficient ar putea fi copiat si reprodus si de alti oameni.
Cei doi, inspirati de cercetarile in lingistica ale lui Gregory Bateson si Alfred Korzybski si pe baza observatiilor si inregistrarilor sedintelor de terapie, au elaborat un sistem de comunicare ce este folosit in relatiile interpersonale, psihoterapie si dezvoltare personala. Maxima celebra adesea asociata cu NLP si care apartine lui Alfred Korzybski este: “Harta nu este teritoriul”. Asa cum harta capitalei noastre aflata in google maps nu este orasul Bucuresti la fel hartile din creierele noastre nu sunt realitatea. Chiar daca ai putea modifica strazile din harta orasului, nu inseamna ca in realitatea fizica a orasului apare vreo modificare. Insa, NLP-ul are aceasta pretentie ne-fondata si exagerata; cu ajutorul uneltelor lingvistice care opereaza asupra sistemelor de reprezentare pot fi schimbate tipare mentale si, implicit, comportamentele asociate astfel incat sa-ti atingi obiectivele propuse. In acest sens, as zice, de un optimism nerealist si aproape magic, pune la dispozitia cursantului un set de proceduri dintre cele mai exotice fara vreo intemeiere stiintifica.
NLP-ul promoveaza conceptii eronate cum ar fi: daca cineva poate face ceva, atunci si o alta persoana poate invata sau orice esec este un feedback. Ce poate fi mai amagitor? Nu cred ca este suficient sa vrei si sa poti face din tine o soprana (sau un CEO) doar pentru ca o alta persoana poate. Nu oricine poate fi un comunicator eficient sau un agent de vanzari cu succes. Nu oricine poate fi orice sau sa ajunga oriunde (scopuri si succes in viata)! Totusi, orice devine posibil practicand NLP! Si nu orice esec, insucces, rateu reprezinta un feedback. Uneori, un esec este nimic mai mult decat un esec. Nu stiu cum o boala incurabila sau un accident poate deveni un feedback. Multe pretentii ale programelor NLP, de exemplu “design human engineering” (psychobabble!), sunt amagitoare, doar promisiuni exagerate bine marketate asociate cu succesul in viata (cine nu-si doreste!).
NLP-ul, arta si stiinta excelentei (dupa cum se auto-promoveaza), este incadrat de sceptici cu un serios background stiintific (o specie de muritori care se ocupa cu critica pe temeiuri stiintifice si rationale a teoriilor si interventiilor nu doar in zona psihologiei) la categoria junk science (alaturi de astrologie, EFT, grafologie, chiromantie etc.).
NLP – programare neuro-lingvistica utilizeaza concepte si o terminologie care ofera publicului larg si ne-informat impresia credibila a unei metode si teorii validate stiintific. Putem observa impresia aromata cu esente identic naturale cu stiinta din chiar numele metodei.
Neuro – cu referire la neurologia asociata unor paternuri de gandire, desi nu ofera nicio baza neurobiologica pentru tiparele mentale.
Lingvistic – utilizarea limbajului pentru “modelarea comportamentala” in functie de “sistemul reprezentational preferat” presupus; nu exista dovezi empirice pentru existenta unor astfel de sisteme de reprezentare preferate/primare (vizual, kinestezic, auditiv – cele principale).
Programarea se refera la schimbarea sau modelarea de comportamente orientate catre scopurile stabilite, desi programarea se refera la absenta unui agent constient. Astfel programarea poate fi realizata, chipurile, prin modificarea starii de constiinta. Promotorii NLP apelează la o colectie de notiuni aparent stiintifice precum meta-modelare, sisteme de reprezentare, modalitati senzoriale, indicatori de acces vizual. Sunt notiuni care fac trimitere la discipline ca neurologie, stiinte cognitive, neurolingvistica si psihologie, dar aceasta referire nu face din NLP o metoda bazata pe teorie stiintifica. Asocierile dintre tiparele mentale, sisteme de reprezentare, modalitati si submodalitati senzoriale, stiluri cognitive cu functionarea neurologica sunt brute, vagi și confuze fiind ne-sustinute de rezultatele cercetarilor din neurostiinte.
Din 44 de cercetari experimentale realizate intre anii 80 – 90 doar 6 au gasit ca acceptabile principiile NLP ca sistem reprezentational primar, miscarea ochilor si procesarea, predicate-matching (folosirea predicatelor specifice diferitelor sisteme) si realizarea rapportului (“oglindire”) dintre consilier si client (Roderique-Davies, 2009). O meta-analiza pe alte 33 de cercetari empirice a oferit urmatoarele rezultate: 18.2 % dintre rezultate sustin principiile NLP, 54.5 % infirma, iar 27.3 % ofera rezultate incerte. Evaluarea pe criterii metodologice (cu referire la controlul variabilelor) are o greutate mai mare pentru studiile care nu sprijina metoda NLP comparativ cu cele care o sustin (Witkowsky, 2010).
Insa, câteva din tehnicile utilizate in NLP sunt sustinute de dovezi empirice. Spre exemplu, reframing si anchoring sunt sustinute de testarea experimentale, doar ca acestea sunt imprumutate din terapiile consacrate comportamentale și cognitive.
Poate ti-ar prinde bine sa consulti pentru o perspectiva sceptica si inainte de judecati pripite raportul elaborat de The Committee on Techniques for the Enhancement of Human Performance, un comitet condus de Daniel Druckman (un tip excelent echipat cu gandire stiintifica), cercetator in psihologie sociala, care a fost infiintat la cererea institutului de cercetare din armata US (deci nu de paramilitarii din Burkina Fasso) pentru studii din zona dezvoltarii personale asupra diferitelor tehnici si instrumente care pretind efecte de optimizare ale performantelor umane.
Programele NLP sunt mitologii de dezvoltare personala si optimizare profesionala. Beneficiile promise sunt de proportii biblice. Ma intreb cand urmeaza un program care promite invatarea prin modelare a mersului pe apa; pe foc este deja istorie!
Desi poate iti par “acidulat”, nu vreau sa crezi ca am ceva cu miscarea NLP si cu atat mai putin cu traineri si consultanti care se bazeaza pe aceasta teorie; iti reamintesc ca este o teorie pseudo-stiintifica. Daca faci parte din miscarea NLP, sunt convins ca pentru tine functioneaza. Insa, experienta ta personala (puternic distorsionata de iluzii si biasuri cognitive) si nici a altora entuziasti nu sunt garantii si nici dovezi obiective pentru eficienta metodei.
Sugestia mea, pe care esti liber(a) sa o ignori, este sa adopti un punct de vedere, poate chiar un orizont, sceptic in raport cu beneficiile si instrumentele NLP si nu doar. Lista cu metode si teorii din categoria junk science e destul de bogata precum creativitatea si imaginatia umana.
PS. Un alt articol despre “broscute transformate in printese (in printi)” se afla aici.
Johnson, S. J. (1990). “Enhancing human performance: Issues, theories, and techniques, edited by Daniel Druckman and John A. Swets. Washington, DC: National Academy Press, 1988. 299 pp. Human Resource Development Quarterly 1 (2): 202
Sharpley C.F. (1987). “Research Findings on Neuro-linguistic Programming: Non supportive Data or an Untestable Theory”. Journal of Counseling Psychology 34 (1): 103–107
Witkowski (2010). “Thirty-Five Years of Research on Neuro-Linguistic Programming. NLP Research Data Base. State of the Art or Pseudoscientific Decoration?”. Polish Psychological Bulletin 41 (2): 58–66.
Roderique-Davies, Gareth (2009). Neuro-linguistic programming: cargo cult phychology? Journal of Applied Research in Higher Education 1(2): 57–63