Se întâmplă să am clienți cu care lucrez pe tema sinelui copil plecând de la amintirile din copilărie care sunt puternic încărcate emoțional. Mi-am întocmit o listă cu ceea ce le propun pe durata mai multor sesiuni. Deoarece caut să-mi cultiv munificența (nu e mumificare, Doamne ajută!), m-am decis să adaptez și să pun lista la dispoziția cititorilor acestui blog. Va fi și un preambul la sesiuni Q&A ce urmează în curând.
Când cineva are (simbolic) un sine copil ne-protejat sau nesigur și anxios, poate simți vulnerabilitate, neglijare sau nesiguranță emoțională. Vindecarea (ameliorarea) implică îngrijirea acestui sine-copil și crearea unui sentiment de protecție. Iată câteva acțiuni în care te poți angaja:
- Recunoaște și validează emoțiile
• Jurnal: Scrie despre emoțiile și experiențele tale fără a te judeca (dificil?).
• Dialog interior: Vorbește cu sinele tău copil cu blândețe (rarisimă?). Spune lucruri precum: „Sunt aici pentru tine. Este în regulă să te simți speriat sau rănit.” - Creează un mediu interior sigur
• Vizualizare: Imaginează-ți un loc sigur și reconfortant unde sinele tău copil se simte protejat. Mie îmi place să mă imaginez într-o pădure deasă cu lăstăriș și frunziș sau să văd (cu ochii minții) cerul înstelat.
• Stabilirea limitelor: Fixează limite clare în relație cu ceilalți pentru a-ți proteja bunăstarea emoțională. - Practică tehnici de auto-linștire
• Exerciții de respirație: Folosește respirația profundă și calmantă pentru a gestiona anxietatea (de exemplu, box breathing sau belly breathing, vezi pe YouTube) .
• Obiecte sau animălute de confort: Înconjoară-te de lucruri care îți aduc liniște, cum ar fi pături și perne moi sau obiecte preferate. Eu prefer pisicile.:) - Implică-te în joacă și creativitate
• Terapie prin artă și joc: Desenează, pictează, colorează sau participă la activități ludice care îți aduc bucurie, voioșie, veselie sau cel puțin un zâmbet.
• Redescoperă activități plăcute: Să faci lucruri pe care le iubeai în copilărie, cum ar fi jocurile, dansul sau timpul petrecut în natură. - Caută sprijin
• Terapie: Lucrează cu un psihoterapeut trecut de 40 și care știe să abordeze tema în relație cu necesitățile prezentului. (aici terapia cognitivă are limite).
• Relații de încredere: Împărtășește-ți sentimentele cu prieteni sau persoane dragi care te susțin. - Afirmarea de sine și reparenting
• Îndrumare prin adresarea la persoana a doua: ”Sunt aici alături de tine și am grijă ca totul să fie bine”
• Reparenting: Acționează ca figura protectoare și grijulie de care aveai nevoie în copilărie. - Recunoaște declanșatorii și tiparele
• Identifică situațiile care îți fac sinele copil să se simtă nesigur și dezvoltă strategii pentru a le gestiona.
• Contracarează autocritica cu răspunsuri blânde și afirmative.
Pornind de la fiecare punct din listă, o voce lăuntrică mi-a atras atenția că ar putea fi scrisă o carte de self-help sau chiar de bune practici în terapie. Există deja, mă informează o alta. Oricum, mi se pare o idee grozavă pentru cineva harnic și ambițios.