Pariez că ai cel puţin un prieten care crede că există dovezi pentru Percepţii Extra-senzoriale (sau acronimul engl. ESP). Chiar şi unii oameni de ştiinţă cred că exista dovezi. Ei au creat celebrele experimente prin care subiecţii ghicesc cărţile de joc fără să le vadă. Cei care susţin ESP cred că, dacă o persoană are abilităţi paranormale, ea va selecta cărţile corecte la o rată statistic semnificativă, care nu se datorează şansei. Dacă vei căuta în literatura de specialitate, vei afla că multe experimente cu ESP au fost replicate şi au infirmat existenţa ESP. Au eşuat în confirmarea ipotezelor. Date fiind dovezile, în loc să renunţe la credinţa în fenomene ESP, susţinătorii lor au lansat explicaţia (ipoteză ad hoc se cheamă în idiomul CT) cum că gândurile ostile ale cercetătorilor sceptici au influenţat inconştient rezultatele experimentului. Dacă această explicaţie e luată în serios, atunci nici un fel de experiment pe topica ESP sau PK (psihokinezie-când mişti obiecte cu puterea mentală, hihi!) nu poate vreodată eşua.
Oricare ar fi rezultatul, cineva poate mereu crede că rezultatele au fost influenţate de forţe psihice paranormale, fie de cele testate la subiecţi, fie de cele ale cercetătorului. Poate fi testată independent ipoteza energiilor ostile? Nu, deoarece, repet, mereu poate fi invocată influenţa inconştientă a unor energii ostile. (argument circular).
Poate ţi s-a întâmplat în copilărie, să-ţi doreşti să mişti obiecte de la distanţă. De exemplu, să muţi bomboanele din raftul de sus, aflat în bucătărie, direct sub patul tău, astfel încât să te poţi servi la discreţie. Ai avut, oare, impresia că, parcă, ai îndoit niţel linguriţa sau că ai mişcat cana din loc? Copiii cu puteri telekinetice reuşeşc asemenea performanţe numai dacă nu sunt adulţi în preajmă şi, adesea, nici alţi copii. Ei pot îndoi linguri, furculiţe sau pot, eventual, levita când sunt singuri. De ce numai când nimeni nu-i vede? Datorită efectului de ruşine, conform teoriei unor gânditori, suporteri ai puterilor paranormale. Totuşi mulţi copii nu sunt ruşinoşi odată ce se familiarizează cu tine. Dar, fenomenele paranormale sunt. Undele psionice se pare că sunt timide. Cum vrei să le cercetezi, aplicând standarde de control, ele dispar la fel ca puterile magice ale copiilor în preajma adulţilor. O fi vreo legătură?
Când oferim explicaţii alternative, mai ales, dacă sunt deja testate experimental, nu înseamnă că facem raţionalizări pentru a ne salva o convingere. Citind pe invers, când raţionalizăm-oferim ipoteze ad hoc, încercăm să ne salvam convingerea, în pofida evidenţelor (obiective), aflate în faţa ochilor, care o invalidează. Mutându-ne în plan politic, este şi ceea ce fac, în mod sistematic, edilii noştri anchetaţi de DNA. Aceştia au scornit „făcătura” politică, deoarece ei nu reuşeşc performanţa de a fi oneşti în mod public. Fie vor să manipuleze opinia publică, fie ei cred că (iluzoriu) sunt oameni cinstiţi (puţin probabil, după mine). (îţi aminteşti, cred eu, de cazul recent al lui LD, „locotenentul” lui VP).
Să oferi o explicaţie alternativă nu totuna cu o ipoteza ad hoc. Şi viţăvercea. Dacă tu crezi că cineva s-a vindecat datorită ciclului natural al bolii (când simptomele pot dispărea natural, fără vreo intervenţie), dar nu terapiei cu energii şi îngeri, se cheamă că oferi o explicaţie/ipoteză alternativă. Ea poate fi testată empiric, iar ciclicitatea bolii e un fenomen natural deja demonstrat empiric. În acest caz, tu nu încerci să-ţi salvezi ipoteza, susţinând că medicina energetică nu e placebo prin lansarea unei ipoteze ad hoc sau, în cuvinte obişnuite, printr-o explicaţie scornită pe loc.