Imaginează-ți că te afli într-o cameră fără ferestre și iluminată de o lumânare. (nu, nu ești la biserică). Dacă aprinzi o altă lumânare, camera va deveni mai luminoasă. Acuma, imaginează-ți că te afli într-o cameră iluminată nu de lumânări, ci de câteva becuri de 200 watt. Ce efect vei obține dacă aprinzi aici o lumânare? Nesemnificativ, pentru că lumina lumânării nu va face nicio diferență de această dată în percepția ta. (Nu înseamnă că nu aduce diferențe dpdv fizic și obiectiv). Observi? O aceiași lumânare căpătă funcții (efecte) diferite derivate din context în percepția ta. Nu și în percepția unui cititor care s-a întors de la o înmormântare.
Efectele contextului se extind dincolo de percepțiile subiective la o gamă largă de evenimente. Spre ex, oamenii își definesc atributele fizice și sociale prin comparație cu ceilalți. Se întâmplă adesea fără să fie conștienți. Multe femei se compară cu modelele subțirele și foarte atractive din publicitate. Din moment ce privitorii și privitoarele nu se pot potrivi cu imaginile perfecte întâlnite, trăiesc emoții negative. Iar dacă sunt înclinați către comparații imediate, starea lor devine și mai negativă devenind nesatisfăcuți vizavi de corpul lor. (E cumva cazul tău? Te rog să te grăbești. Închid cabinetul pe luna august.)
Facem comparații aproape constant și adesea se petrece inconștient. Nu suntem complet în control pe comparații și ne trezim (sau nu) că ne comparăm spontan chiar dacă realizăm cu nu e o reacție adecvată. Dar atât cât putem controla, cum facem asta? Cercetările lui Gilbert, Giesler și Morris, publicate în Journal of Personality and Social Psychology (1995), au descoperit că putem controla comparațiile fie prin evitarea unor întâlniri, fie prin respingerea concluziilor la care am ajuns în trecut. Data viitoare când intri pe FB poate îți amintești să eviți expunerea prelungită la FB. Stimulează comparațiile sociale, de unde și tendința de a-ți promova realizările, titlurile, posesiunile, experiențele, copiii și cunoștințele. Doar te afli în competiție, nu? Poate nu ești conștientă, dar logica psihologică sugerează concurența aflată sub radarul accesului conștient.
Femeile înclinate spre nemulțumire vizavi de sine ar putea să evite persoanele și publicitatea cu modelele perfecte sau ar putea continua să citească revistele de profil, dar să-și amintească că modelele promovate stabilesc standarde de neatins care nu sunt aplicabile oamenilor reali. Și că standardele nerealiste induse publicului speculează vulnerabilitatea socială a oamenilor la comparații. Cine nu vrea să fie și mai minunat, mai bun, mai frumoasă, mai atletic, mai puternic, mai sus și cu mai mult succes?!
Ca o alternativă, femeile se pot defini ca studente, oameni de știință, autoare, psihologe, învățătoare, mame, adică prin ocupația sau profesia fiecăreia în timp ce resping modelele din modă și publicitate ca standarde pentru comparații. Ele își pot alege modele de comparație din domeniile lor de activitate. (schimbarea contextului).
La ce anume te raportezi contează pentru că îți reglează așteptările față de tine. Evaluarea rațională a reperului luat pentru comparație te poate feri de dezamăgire și nemulțumire. Ba chiar te poate încuraja pentru noi eforturi în direcția aleasă de tine, nu în cea indusă de industria publicității a cărei treabă e de a te persuada să-ți dorești și să cumperi servicii, obiecte și experiențe ”mai”, iunie, iulie, august și în fiecare lună.