Evitarea e un concept cheie intr-o terapie psihologica (fundamentată empiric). Conduita evitării are rădăcini evoluționiste. Conduita evitării e naturală. Oricare animal face asta odată ce a învățat că o anume situație îi poate produce durere. Și invață extrem de repede, deoarece are o singură șansă pentru testul ”încercare-eroare”. Eroarea îi poate fi fatală.
Dacă un animal, să zicem un câine, experimentează durere atunci când iși miscă lăbuța rănită, isi va inhiba mișcarea lăbuței. Va păși în trei membre. Să ne imaginăm că același câine și-a rănit lăbuța într-o capcană asezată pe o anumită potecă. Va mai trece el pe această potecă? Puțin probabil. Și se va feri de orice aduce cu obiectul ”capcană”.
Același lucru se petrece și cu tine. (Reamintire: și tu faci parte din regnul animal). Dacă o persoană apropiată, iți produce prin cuvinte bine alese o durere emoțională, vei tinde să te ferești de ea și de situația fizică asociată ei. Insă, dacă această persoană se află la locul de muncă? Cum te mai ferești de ea? Când contextul vă aduce împreună, vei experimenta o durere in preajma ei, de exemplu, când are un timbru ascuțit in voce, dar vei evita experiența durerii, plecând în altă cameră. N-ar fi nimic grav in asta, dar dacă inputul dumneaei contează în proiectul tău?
In continuare vei citi cum un terapeut (meseriaș) explică unui pacient conduita evitării și costurile psihologice asociate.
Terapeut: Voi apela la un exemplu care-ți poate părea caraghios. Să presupunem că eu experimentez această durere ori de câte ori pășesc pe o podea mov. In afara de asta, lucrurile sunt cât se poate de bune, dar dacă am pus piciorul pe o podea mov, atunci o iau razna. Vin peste mine panică, agitație, senzatii fizice stranii, pe care nu le pot controla. Cum pot rezolva asta? N-ar fi simpatic s-o rezolv intr-un fel natural, adică să nu mai merg pe podele mov? Dacă am motive să cred că urmează o podea mov, pot să caut un alt drum. Iar dacă nimeresc, totuși, pe o podea mov, voi trece cât mai rapid de ea. E natural. Dar pot apărea alte probleme. Ce se intampla dacă pe podeaua mov se află lucruri pe care le vreau? Ce ma fac dacă imi renovează locul de muncă și mă trezesc cu o podea mov? Ce voi face dacă nepoata mea se mută intr-o casă cu podea mov? Pot în continuare evita podeaua, dar voi plăti un preț. Voi plăti un preț mare. Și mai e o problemă. Nu stiu in avans unde voi da peste podele mov. Dacă sunt invitat acasă la cineva, il voi întreba dacă are podele mov? Oriunde merg, va trebui să aflu dacă există podele mov. Problema e că voi fi permanent in gardă, iar mintea imi va fi ocupată cu gânditul la podele mov. Asta inseamnă că tentativele mele de a păstra podelele mov în afara vieții mele imi ocupă tot mai mult mintea și imi limitează viața. Și cum gândul podelei mov imi evocă experiența mersului pe podea mov, aproape ca simt durerea chiar dacă sunt departe de o podea mov.
Poți recunoaște ceva similar în viața ta? Dacă ai detectat o experiență similară (poate cu podele lila?!), atunci să mergem mai departe.
Terapeut: Pot trăi in felul ăsta, dar plătind un mare preț. Și tot n-am scăpat de ceea ce vreau să scap. Cum ar fi dacă singura cale de a prelua controlul vieții mele constă, de fapt, în mersul pe podele mov? Dacă asta seamănă cu experiența ta, ce implicații ar avea pentru tine să intri în situația de care fugi?