Încearcă sa NU te gandesti la un urs polar. E imposibil sau posibil doar pentru foarte scurt timp. Destul de rapid te trezesti cu imaginea ursului polar sau cu gandul la dumnealui. În curând, datorită schimbărilor climatice la care contribuim din belșug, vom rămâne doar cu gândul sau imaginea lui (plus câțiva de prin grădini zoologice). (Daniel M. Wegner, teoria procesării ironice). Pentru detalii „comestibile”, poti lectura acest excelent articol pe tema supresiei continuturilor mentale.
In capsorul tau se derulează un film din cuvinte și imagini însoțit de tonalități afective sau emoții (mai mult ori mai puțin ample și intense până spre copleșitoare); un serial interminabil. De obicei, tu traiesti absorbita în acest film si nu ești conștientă de asta. Iar asta e normalitatea. Cand te extragi din film, asta după ce ai realizat că există un fel de film în capul tău, si esti un „spectator neutru” vizavi de filmul mental, se mai cheama ca meditezi sau că iei distanță. Privești la film, nu din film. Cum faci asta? Simplu. Îți reamintești că tu ești spectator și urmărești un film produs de creierul tău. Insa, nu poti fi „spectator” in mod constant. Spectatorul, care vizioneaza filmul, alterneaza cu personajul care participa in propriul film. Iar unele filme sunt uneori atât de departe sau rupte de realitatea cotidiană.
Foarte multi oameni incearca sa controleze aceasta experienta de multe ori trăită ca neplăcută. Ei cad in capcana controlului mental. Mintea vrea ca tu sa crezi ca o poti controla. Iti intinde o capcana. Tu o crezi si tinzi sa controlezi experienta (poti observa cum odata ce orientezi atentia asupra respiratiei, tinzi sa o controlezi). Unii incearca sa nu se gandeasca la nimic sau sa fie foarte concentrati. Iar altii incearca sa-si induca o anume stare sau se gandesc la respiratie uitand s-o simta.
Paradoxal, meditatia e o forma de non-control mental (sau non-combat). Tu nu faci nimic sau, mai exact, tot ceea ce faci e sa urmărești cu atentie trenuri sau șiruri de gânduri care vin și pleacă. Efectul derivat este acceptarea deplina a experientei din aici si acum indiferent cum este. Controlul mental tinde sa dispara. La fel si impactul unei stari mentale/emotionale asupra vietii tale de zi cu zi. Tu iti vei trai viata fara a mai fi condusa de filmele mentale create de creierul tau.
Dar nu pentru ca ai scapat de ele intr-un fel sau altul. Poti trai cu ”trenurile” zi de zi fără să mai lupți și fără să vrei mai scapi de ele. Aceasta e acceptarea. Treptat, ele isi vor pierde din intensitate, te vor ”agăța” tot mai rar, iar tu vei dobândi tot mai multă flexibilitate psihologică și tot mai multă vitalitate vei putea investi în acțiunile tale. Ea nu-ți mai e consumată de lupta cu Mintea. Acesta e sensul elaborat al expresiei ”să ieși din Minte și să îmbrățișezi fiecare moment al vieții”.
Ce-ți spune Mintea chiar acum?