Am sub ochi o sută de reflecții despre ce înseamnă o viață bună. Autorul acestor reflecții, cuprinse într-o carte, este chiar celebrul Christopher Peterson, decedat în octombrie 2012. Dumnealui are lucrări importante pe optimism, sănătate, bunăstare și caracter, fiind unul dintre fondatorii psihologiei pozitive. E autorul celui mai bun, cred eu, textbook de psihologie pozitivă pe care urmează să-l achiziționez pentru plăcerea de a-l contempla așezat în raft.
Peterson ne atrage atenția din primul capitol asupra unei confuzii generalizate și față de care aproape toți consumatorii de psihologie rămân opaci. Întocmai ca psihologia în general, psihologia pozitivă vine în două versiuni. Una e pseudoștiințifică și popularizată prin cărți care promit de regulă șapte, cinci și trei secrete despre o viață fericită, dar și prin diferite ateliere și cursuri de două parale (de fapt, mai multe parale). O poți recunoaște după promisiunile ei flamboaiante. O altă versiune e știința psihologică, prudentă în afirmații și fără promisiuni impresionante.
Psihologia pozitivă este știință empirică și nu trebuie confundată cu enunțurile de self-help, religii seculare și declarațiile fundamentate în visuri, transe și revelații. Și nu este o versiune reciclată la puterea gândirii pozitive și nici vreo rămășiță din cartea Secretul.
Știința psihologiei pozitive e impresionantă. Îți ofer în continuare o listă cu enunțuri, ce au un solid sprijin științific, pe care am preluat-o din cartea cu reflecțiile lui Peterson. Menționez pentru noii cititori că știința la care fac referire nu e știința așa cum e pricepută prin cercurile (non)academice de la noi. Nu e știința în accepțiunea largă (și teologia e știință), ci știință în accepțiunea restrânsă-demersul empiric. Așadar, ce înseamnă din perspectivă psihologică o viață bună?
Cercetările empirice susțin următoarele afirmații:
- Cei mai mulți oameni sunt fericiți. Înseamnă că restul e alcătuit din nefericiți? Nu neapărat.
- Fericirea e o cauză pentru lucrurile bune din viață și nu ecoul unei călătorii fericite. Oamenii care sunt satisfăcuți cu propria viață ajung să aibă și mai multe motive să fie satisfăcuți, deoarece fericirea duce la rezultatele dorite la școală și la muncă, la relații sociale mulțumitoare și chiar la o bună sănătate și viață lungă.
- Cei mai mulți oameni sunt rezilienți. Aceasta e afirmația mea preferată când mă gândesc la unii psihologi care bat șaua ca să priceapă iapa despre psihotraume, conflicte psihice latente și lecții și scenarii viață nefinalizate sau nocive, stresuri cronice și alte necazuri și supărări de parcă omul e destinat unui chin sufletesc de când se naște și până moare. Ah, desigur, că sunt persoane interesate care vor să crezi că ești în suferință ”psihică” și trebuie să te tratezi, nu mă miră. Ei lucrează după principiul de marketing ”Îți creez o problemă după care îți ofer soluția pe care trebuie s-o cumperi de la… mine”.
- Fericirea, tăriile de caracter și relațiile sociale bune sunt protecțiile contra efectelor nocive generate de evenimente tragice sau dezamăgiri.
- Crizele revelează caracterul (pare un concept exotic pe la noi).
- Religia contează.
- La fel munca dacă poate angaja lucrătorul și oferi sens și scop.
- Banii contribuie la fericire tot mai puțin peste un prag al decenței minime, dar cu banii putem cumpăra fericire dacă îi cheltuim pentru alți oameni.
- Drept cale către o viață satisfăcătoare, eudaimonia are ascendent asupra hedonismului. Sau, hedonismul contează din când în când, însă o viață înfloritoare depinde de eudaimonie (acea fericire născută dintr-o activitate care îți place, în care depui efort și vrei să capeți măiestrie și care, prin rezultatele sau impactul ei, contribui la un bine social).
- ”Inima” contează mai mult decât ”capul”. Școlile ne învață recitarea și regurgitarea de cunoștințe (vetuste?), oh, asta-i din filmul educației neaoșe. Școlile ne învață gânditul critic (nu și la noi), dar ar trebui să ne învețe grjia necondiționată (de ex, sistemul danez de educație).
- Zilele bune au aceste trăsături comune: te simți autonom, competent și conectat cu ceilalți (teoria determinării sinelui).
- Viața bună poate fi învățată. Ca mulți alți oameni, cunoscuți sau nu, îmi bat capul cu metode și experiențe de psihologie prin care să transmit cât mai elocvent instruirea pentru o viață bună.
Ultima afirmație e importantă (fără completarea mea), deoarece înseamnă că fericirea nu vine dintr-o șansă norocoasă la ruleta genetică. Există lucruri care pot fi făcute de oameni ca să ducă vieți bune. Mai trebuie să și vrea… Viața bună e o alegere pe care o facem zi de zi. ”The good life is hard work, and there are no shortcuts to sustained happiness” ne învață una dintre cele mai prodigioase minți din psihologia pozitivă, Christopher Peterson.