Am primit acum șase ani de la o zânișoară dragă o carte cu titlul ”The Ego Tunnel. The Science of the Mind and the Myth of the Self” (publicată în 2009, dar tradusă anul trecut). Are drept autor pe Thomas Metzinger, un renumit cercetător german în fascinanta problemă a conștiinței si sinelui.
E o carte parcursă la timpul ei. Cu toatea astea, poate ai observat și tu, unele idei par să fie mereu proaspete. (e un fel eufemistic de a-ți mărturisi că nu-mi mai aduc aminte mare lucru). Iată unele proaspete (pentru mine) prin cuvântul scris al lui Metzinger, care își începe primul capitol așa:
”Conștiința este aparența unei lumi. Esența fenomenului de experiență conștientă e că o singură și unificată realitate devine prezentă: Dacă ești conștient, o lume îți apare.”
De unde și inversul. Dacă nu ești conștient (când te afli în somn delta sau în comă), o lume nu-ți mai apare, chiar dacă ea există acolo. E limpede că aparența unei lumi nu e totuna cu lumea în sine. Creierul uman construiește o realitate din ”cărămizile” oferite de aparatul senzorial la care adaugă mai târziu ”cărămizile” conceptuale. Revizuiește construcția până acolo încât poți percepe ceea ce nu există acolo. Dar, construcția e cea mai bună interpretare în sens adaptiv a lumii fizice în care ne aflăm.
Metzinger continuă ideea aparenței și naturii ei în următorul paragraf:
”Conștiința e un foarte special fenomen, deoarece e parte din lume și simultan conține lumea. Toate datele noastre ne arată conștiința ca parte din universul fizic, un fenomen biologic care evoluează.”
Să reiau pentru cititorii visători. Conștiința e parte din lumea fizică, fiind un fenomen biologic care evoluează. Carevasăzică, nu e o parte din lumea vibrațiilor mistice de origine divină! O teorie pentru care nu există decât dovezi anecdotice (sau comice!). Și nu e nici fenomen psihic? Iară asta e întrebarea ce nu poate proveni decât dintr-o înțelegere dualistă (psihic vs. creier/corp). Deschid o paranteză neuro-psihică pentru simpatizantul (inconștient) al acestui tip de înțelegere psihologică. Te rog nu renunța la ea. Înțelegerea dualistă aparține istoriei psihologiei. Iar cineva trebuie să se îngrijească de ea ca să ne reamintim de unde am plecat și cât drum am parcurs.
Totuși, Metzinger liniștește angoasa psihologilor (care gândesc dualist) dar un pic altfel decât și-ar dori aceștia.
”Experiența conștientă, totuși, e mult mai mult decât fizică plus biologie – mai mult decât tipare neurale de aprindere în creier de o complexitate fantastică. Ceea ce face conștiința umană să fie diferită de alte fenomene biologice evoluate este că realitatea apare înlăuntrul ei însăși. Asta creează interioritate; procesul vieții a devenit conștient de sine.” (italic de la mine)
Să fie această lume subiectivă a experienței conștiente evoluată biologic? In baza propriei experiențe, n-aș crede nicicând. Dar, da, iar asta mi se pare uimitor.