Pentru ca au trecut noua zile de la inceputul anului, iti voi spune o povestioara. Poate o stii, iar asta ar fi un lucru bun. Ai ocazia sa-ti reamintesti, iar de nu o stii, vei avea sansa sa reflectezi asupra ei.
Intr-o scoala de nivel galactic, un profesor isi incepu lectia cu urmatoarea demonstratie. Lua un vas gol din sticla cu gat larg si incepu sa-l umple cu pietre mari. Dupa ce termina umplerea vasului, ii intreba pe studenti: Este plin vasul? Acestia raspund ca da. Iesi din clasa pentru moment, dupa care se intoarce cu multe alte pietricele pe care le introduce in vas, mai exact, in golurile dintre pietrele mari. Intreba, din nou, studentii daca este plin vasul. Acestia raspund ca da. Profesorul iesi din clasa si aparu apoi cu… nisip. Banuiesc ca te-ai prins, asa ca, nu mai continui. (urma apa).
Iar, acum, te intreb. “Care e lectia din aceasta demonstratie?”. E despre cum ne pripim cu concluziile? Nu. E despre rezolvarea unui puzzle? Nu. Dupa cum au aflat si studentii galactici, lectia e despre a aseza mai intai pietrele mari. Sau despre marile scopuri. Lectia profesorului se refera la angajamentul in primul rand in realizarea marilor proiecte si scopuri ale vietii (de ex, sa contribui la comunitate sau in ocupatia ta, sa ingrjijesti sau sa cresti copii sau animale), chiar daca asta te indeparteaza de micile planuri si scopuri recompensatoare pe termen scurt.
Daca deja stii care sunt marile pietre din viata ta, te felicit. Daca nu, urmeaza, sper, sa le gasesti si sa le potrivesti in vasul din sticla al propriei vieti inainte de pietricele si nisip. Iar daca nu urmeaza, nu e o pierdere. Poate nu ai nevoie de bolovani ca sa fii fericit si nici viata ta nu e un vas din sticla.