Se intampla cumva ca in acest moment sa simti senzatia de sete? Sa zicem ca da. Tu esti constienta de sete. Nu si partenerul tau sau pisica ta. Ei pot (si pisica?) sa deduca setea ta din privirea aruncata la sticla de apa. Tu esti agentul care in mod subiectiv simte o senzatie de sete. Nu exista o senzatie de sete daca nu exista un subiect care s-o experimenteze. Poate sa-ti fie sete, dar sa nu fii constienta de senzatia de sete? Poti avea pofta de sex, dar sa nu fii constienta de pofta? (teme de reflectie)
Sa revenim. Stii cu certitudine ca simti o senzatie de sete. Nu putem nega acest fapt empiric subiectiv, care, de altfel, poate fi cu usurinta verificat cu ajutorul unei doze de masochism prelungite in timp (stai fara sa bei apa). Acest fapt exista in mod real. Experimentezi o senzatie subiectiva (o stare constienta) de sete. Nu putem considera aceasta stare constienta o iluzie dupa cum este un apus de soare sau iluzia lui Kanizsa.
Daca lucrurile stau astfel, te voi intreba unde anume se petrece acest eveniment (experienta senzatiei de sete)? In psihicul/sufletul/mintea ta? Sustinatorii dualismului cartezian ar raspunde afirmativ, deoarece ei sunt de parere ca exista doua substante diferite: mintea (suflet/spirit) si corp. Majoritatea acestora nu stiu din pacate de dificultatile insurmontabile ale pozitiei dualiste (cu doua substante distincte).
Un materialist (o persoana care adopta pozitia materialista) ar sustine ca nu exista ceva numit minte sau suflet si ca totul se intampla in creier. Altfel zis, nu exista o senzatie de sete! Aceasta consecinta contrazice experienta cat se poate de reala (testabila empiric) a oricarui muritor. Simti setea (mai ales dupa niste carnaciori) de un paharel… O stare constienta de sete nu poate fi redusa la o stare de neurobiologica. Poate cel mult, la o stare de ebrietate (hac!).
Asa ajungem (repejor, dar cred ca tii pasul) la perspectiva “evidenta” a lui John Searle (un mosulet vivace de 81 de ani, profesor de filosofie la University of California) numita de dumnealui “naturalism biologic”, deoarece propune o solutie naturalista la problema minte-corp. Iata care este (succint):
Starile constiente (cum este si senzatia de sete) au loc in creier, ne-fiind altceva (o entitate distincta) decat stari naturale ale proceselor cerebrale.
Daca m-ai urmarit cu atentie, nu vei intelege de aici, ca e totuna cu pozitia materialista. Exista o distinctie majora. Orice stare constienta este reala, dupa cum senzatia ta de sete este reala. Si nu este de o substanta diferita de cele cerebrale, desi iti poate parea asa. Nu este nici macar o substanta generata de creier, un fel de suc produs in creier. Iar daca te gandesti la spirit sau la esenta divina ai de-a face cu aceeasi problema dualista, doar ca transferata in planuri cosmice.
Starile constiente (ex: senzatia de durere; de sete) sunt realizate in creier, fiind trasaturi ale sistemului cerebral, care exista la un nivel superior de cel al neuronilor si sinapselor. Neuronii (dispozitive microscopice ce produc si transporta electricitate) nu sunt constienti, dar regiunile cerebrale pot sau nu pot fi constiente (de exemplu, nu sunt constiente in starea de somn profund, dar sunt constiente cand esti in starea de vigilenta).
Asa ca, senzatia de sete (o stare constienta naturala) poate determina (dar nu in mod necesar, cel putin o vreme) deplasarea mainii tale catre paharelul cu vinisor. Un fenomen imposibil de conceput in paradigma de gandire dualista. Cum ar putea sufletul nonfizic (spiritual) sa cauzeze evenimente fizice, materiale? Da, stiu, majoritatea nu percuteaza aici.
Si care sa fie consecinta pe termen lung? Of, da. Vei muri cu tot cu suflet (minte). Pax vobiscum.