Ce te poate ajuta să treci prin evenimentele dificile ale vieții? Ce anume face diferența între oamenii care prosperă în situațiile de stres în timp ce alții cedează? Da, ai citit bine. Prosperă.
Salvatore Maddi, un psiholog bătrânel astazi, crede că nivelul de robustețe personală determină felul in care răspundem la stresurile vieții. Dar, conceptul de robustețe (hardiness) a fost introdus prima oară în psihologie în 1979 de o femeie pe nume Suzanne Kobasa. Ea descria un tipar de personalitate la manageri și directori care diferențiază între cei care rezistă stresului, isi păstrează sanatatea, și cei care cedează.
Salvatore Maddi a investigat mai departe conceptul, alături de Kobasa, și a elaborat teoria robusteții pe baza datelor dintr-un studiu longitudinal, în 1981, realizat pe angajații unei companii de telefonie. Un fel de (fost) Romtelecom, preluată deTelekom, după masive restructurări.
Studiul derulat de Maddi si colegii de la University of Chicago este celebru în psihologie. A durat 12 ani și a implicat unul din cele mai mari restructurări organizaționale din istoria americană. În doar un an (1981) Illinois Bell Telephone a redus personalul de 26000 la jumătate. Cei rămași s-au confruntat cu modificări în fișele de post, în obiectivele companiei și cu noi supervizori. Maddie și echipa lui investigau deja mai mult de 400 de supervizori, manageri și directori de la IBT înainte de restructurare. Ei au continuat studiul până în 1987. Rezultatele indicau două treimi din personal care sufereau de declin în performanțe, în conducere si sănătate, precum depresie, abuz de droguri, obezitate, atacuri cerebrale și de cord, rezultate în urma stresului extrem produs de restructurare. Dar, o treime a prosperat pe timpul procesului in ciuda experienței stresante similare cu a colegilor. Acesti angajați și-au păstrat sănătatea, bunăstarea emoțională si performanța. Ba chiar au resimțit entuziasm odată cu noile schimbări. Oare cum au procedat ei? S-au inchinat prin biserici? Au mers la vrăjitoare? Au meditat ? Și-au pus pile la top management? Au ingerat substanțe buclucașe? Au gândit pozitiv?
O altă cercetare, pe aceeași direcție, realizată de Paul T. Bartone de la U.S. Military Academy at West Point ne arată că trăsătura hardiness i-a protejat pe soldații rezervisti mobilizati pentru Războiul din Golf la inceputul anilor 1990. Se pare că pe măsura ce creștea nivelul de hardiness pe atât soldații reușeau să experimenteze stresul sociat luptelor fără consecințe negative, cum ar fi stresul post-traumatic sau depresie. Cel puțin parțial, hardiness-ul explică de ce unii soldați rămân sănătoși in situațiile stresante specifice războiului.
Rezultatele din studiul IBT si din cel cu militarii, dar și altele, indică un același tipar consistent numit hardiness. Se pare că această robustețe duce la creșterea performanței, lidershipului, rezistență, echilibru emoțional și sănătate, oferind oamenilor curajul și capabilitatea de a transforma adversitatea într-un avantaj sau, metaforic, de a transforma lămâile în limonadă. (un film mai recent care demonstrează conceptul de ”robustețe” e ”Marțianul”; sigur, intr-un fel exagerat).
Hardiness e rețeta care conține trei ingrediente cheie. La fel ca în bucătărie, ca să preparăm „hardiness” e necesar să amestecăm aceste trei ingrediente atunci când facem față (si spate) unor evenimente/situații dificile. Ele sunt cunoscute ca teoria celor 3C (challenge, control, commitment). Acesti 3C generatori de confruntare cu succes (când treci prin situație și iți revii rapid) au fost cântăriți intr-o varietate de situații, incepând de la mediile de afaceri pana la zonele de război, de la școli până la clinici. S-au dovedit utile pentru a intelege și explica ce anume îi ajută pe oameni să prospere în vremuri dificile.
Primul C constă în challenge, pe românește, provocare. Cum percepi o problemă e important. Persoanele robuste psihologic concep problemele mai mult ca provocări decât ca amenințări. E o diferența semnificativă. Când ai de-a face cu o situație (problematică) amenințătoare, tendința e să încerci s-o eviți, să scapi, să fugi de ea. E o tendință naturală derivată din mecanismul (neural) al detecției de pericole, o moștenire evoluționistă.
Robustețea îți va permite să o înfrunți pentru că o interpretezi drept provocare și mai puțin ca amenintare, care să te copleșească, astfel încât să te retragi (s-o eviți), fără a mai incerca să-i oferi soluție. Sunt convins că ințelegi, acum, de ce in cursurile mele pun accentul pe acceptarea și contactul conștient cu experiența (mindfulness).
Al doilea ingredient e controlul. In situatiile dificile, indivizii robuști nu sunt copleșiti sau neajutorați. Ei caută să obțină controlul pe ceea ce pot ei face (stă in puterea lor si nu depinde de altcineva ori de imprejurari). In timp ce inteleg ce multe din aspectele situatiei sunt incontrolabile, ei adopta o atitudine pozitivă, optimistă si plină de speranță vizavi de situație, bazandu-se pe pe acțiunile lor orientate spre schimbarea unor aspecte ale situației cu care se confruntă. Ne putem cultiva această atitudine, iar pe măsură ce devenim tot mai pricepuți, sentimentul că suntem stăpâni pe situație și putem influența circumstanțele devine tot mai solid.
Angajamentul (commitment) e al treilea ingredient. Inseamnă să perseverezi indiferent de obstacole. Să fii dedicat realizării unui scop te energizează in mijlocul unor dificultăți, eșecuri ori știri descurajatoare. Reamintirea unui angajament în urmărirea unui scop te ajută să previi ocazionale descresteri (firești) in motivație și să-ți păstrezi, astfel, eforturile orientate inspre scop. Da, da, implică definirea unui scop.
Ca o scurtă recapitulare, hardiness (robustețe) e o trăsătura de personalitate compusă din aceste trei atitudini:
PROVOCARE – CONTROL – ANGAJAMENT
Pot fi ele cultivate? De ce nu? Exista in lume programe de antrenament in asa ceva. Testate empiric. Am auzit că includ exercitii mindfulness. Iar psihologii meseriasi, care inteleg importanta psihoeducației în demersul terapeutic si au renuntat la tehnici de sondarea istoriei familiale, stiu cum să stimuleze in clientii lor aceste atitudini.
Un antrenament al robusteții te poate ajuta nu doar să supraviețuiesti (să ieși cu bine), ci chiar să prosperi înfruntând adversitatea. Putem beneficia și crește dintr-o experiență dificilă in așa fel încât să funcționăm mai viguros comparativ cu situația evitării sau fugii de eforturi și dificultăți. Aleluia!