Deoarece mi-am propus să devin un ins popular (hihi!) printre colegi de breaslă, îţi voi oferi o listă cu cele mai răspândite teorii şi credinţe în populaţia de clinicieni şi psihoterapeuţi indiferent dacă sunt sau nu acreditaţi la Colegiul Psihologilor. (Poţi reţine că acreditarea nu e o garanţie pentru excelenţă şi nici pentru o abordare ştiinţifică).
- Copiii abuzaţi devin părinţi abuzatori
- Copiii părinţilor alcoolici devin alcoolici
- Traumele din copilărie produc invariabil simptome emoţionale purtate şi în perioada adultă
- Memoria operează ca o cameră video înregistrând totul începând de la momentul naşterii (ba chiar din pântecele mamei)
- Hipnoza poate dezgropa amintiri uitate sau refulate
- Experienţele traumatice sunt de obicei reprimate
- Mesajele subliminale ne influenţează puternic comportamentele
- Copiii care se masturbează sau se joacă de-a doctorul au fost abuzaţi sexual
- Dacă nu e exprimată, furia fierbe înlăuntrul tău precum apa fierbinte din ceainic şi la un moment dat explodează
- Testele proiective (precum Rorschach) diagnostichează în mod valid tulburări de personalitate, multe forme de psihopatologie şi abuzul sexual.
Aceste „teorii” au fost discreditate de dovezile empirice. Dar ele continuă să susţină terapii psihologice (consiliere-psihoterapie) practicate de „profesioniştii” în sănătate mintală. Toate aceste „teorii” au adesea consecinţe îngrozitoare în vieţile celor care apelează la serviciile de ajutor psihologic oferite de aceştia. Nu cu mult timp în urmă am asistat câteva persoane tulburate de asemenea idei induse de terapeuţi certaţi cu cercetarea ştiinţifică.
Credinţa acestora că o terapie psihologică e orientată către vindecare sau ameliorare şi nu contează dovezile ştiinţifice este o raţionalizare puerilă la perpetuarea unor practici bazate adesea pe nimic. Desigur, că nimic nu-i împiedică să formeze (şi acrediteze) terapeuţi ( adesea pe bandă rulantă) în forme de psihoterapie bazate pe teorii non-ştiinţifice sau pseudo-ştiinţifice doar în virtutea acestei credinţe. Chiar dacă psihoterapia există din secolul XIX, apelul la tradiţie nu e o justificare pentru lipsa unei pregătiri în metodologia ştiinţifică. Între timp psihologia a evoluat. A devenit o psihologie ştiinţifică. Nu şi la noi unde se poartă stilul mambo-jambo.
Pentru detalii poţi consulta:
Lilienfeld, S. O., Lynn, S. J., & Lohr, J. M. (Eds.). (2003). Science and pseudoscience in clinical psychology. Guilford Press.