Chiar și în vreme de pandemie, există oameni preocupați de relațiile de cuplu. Nu sunt puțini aceia care se trezesc (da, chiar se trezesc din somnul dragostei) că partenerul nu e persoana de la început. Partenerul meu e un ins capabil de afecțiune cam cât o reptilă, reclamă ea. Al meu manifestă o plăcere a conversației cam cât o bucată de lemn. Îmi place că se exprimă direct, fără ocolișuri, dar mai repede mă înțeleg cu pereții, reclamă el. Iar a mea e așa de blândă pe cât poate fi o leoaică din savana africană.
S-au ”trezit” cu persoane nepotrivite. Și-ar fi dorit parteneri cu alte trăsături, dar au descoperit, deja, tardiv că partenerii lor manifestă trăsături nedorite. Sigur că întotdeauna vor fi și din astea. Da, dar sunt unele de-ți vine să-ți iei lumea-n cap! Relația a avansat și poate chiar s-au luat și au copii. Ce te mai faci, în prezent? Cum te împaci cu dumnealui, sensibil precum șopârla? Sau, interesat de subiecte politice cam cât e și motanul tău? Cum să te împaci cu ea, vorbăreață ca o precupeață? Ori, entuziastă și energică precum o broscuță țestoasă? E valabil și invers, că nu e musai să ne luăm după stereotipurile de gen.
Cum să te împaci, în prezent, cu diferențele de personalitate e o altă problemă. Contribuie cu mult stres emoțional în relațiile maritale. O concluzie a cercetătorilor (britanici, americani și germani) e că stresul cronic din relațiile de cuplu deteriorează imunitatea și e corelat cu hipertensiune, colesterol crescut, diabet.
Astăzi, despre cum să n-ajungi la diferențe, am să-ți povestesc. Sau, cum să alegi ca să te ferești de acest stres? Înseamnă să faci predicții. Pe baza a ce? După cum intuiești, pe baza unor trăsături. Observi cum se comportă, ce face, cum gândește, ce vorbește, ce visează. Observi în intimitatea voastră și în afara ei. Însă, îți trebuie vigilență. În dragoste, oamenii tind să se facă cât mai plăcuți. Motivați de miza dragostei și coitului (probabil și de alte interese) fac impression management (Erving Goffman în lucrarea ”The Presentation of Self in Everyday Life”, 1959). Scopul unui partener e să fie selectat de persoana pe care și-o dorește pentru o relație (ne)serioasă și, de aceea, influențează, mai mult ori mai puțin conștient, percepția acelei persoane.
Înainte de predicții și trăsături, s-ar putea să ai nevoie să știi ce dorești. Ce îți dorești la partenerul tău e o decizie de viață. Te va influența zi de zi, trăind alături de el. Să ne imaginăm că eu sunt un demon fermecător (rolul meu favorit din propriile-mi fantezii) și te întreba așa: Ce trei dorințe vrei să-ți împlinesc vizavi de partenerul tău? Da, doar trei. Cu cât crești numărul lor cu atât descrește probabilitatea să-l întâlnești. Pardon, să existe. Vrei ca partenerul tău să fie tipul ”fit”? Cu un corp frumos sculptat, să moară de invidie zeul Apolo? Vrei să fie și sensibil, și generos și șugubăț? Dar și cu un doctorat în filosofie politică și cu apetit pentru dezbateri? Nu-i strică nici puțină tantra yoga?! Ca să te nimerească, nu să bâjbâie neîndemânatic. Desigur, să provină dintr-o familie înstărită, cu status înalt social-material. Fiindcă, la naiba, te excită să vezi cu câtă eleganță mânuiește tacâmurile la o cină romantică.
Pe lângă toate astea, trebuie să fie și disponibil, nu cu relații neîncheiate și fuck buddies sau, mai rău, căsătorit și cu copii. Atenție, dacă ești bărbat, citește așa. Să fie atât de sexi încât să pui rapid cortul? Desigur, să gătească excelent și să fie docilă. Să aibă carnet de conducere ca să te ducă acasă când te matolești. Să privească la tine ca la un soare. Să-ți fie loială și să te aștepte excitată și echipată în cea mai obraznică costumație.
Doar trei dorințe ai voie, îți amintesc. Altfel, șansele se împuținează. Trebuie să evaluezi metodic. Să ții cont de propriile tale trăsături. Dacă ești o vorbăreață, adică îți place imens să pălăvrăgești, nu te vei simți confortabil cu tipul taciturn, care concurează la plăcerea conversației cu feriga din sufragerie. O femeie sensibilă estetic, impresionată de artă și exprimare artistică, va avea mari dificultăți cu un partener ”sensibil” la mecatronică sau activele bancare. Un bărbat afabil și cald va avea bătăi de cap alături de o femeie frumoasă, dar afectuoasă precum cactusul din bucătărie.
Apoi, observi trăsăturile atât psihologice, cât și comportamentale. Pe ce pune preț în viață, cum se comportă în diferite ocazii, ce studii și experiențe de viață și ce preocupări și aspirații are. Faci un fel de interviu și observi cum se manifestă individul (sau individa). Nu fără a uita că face management de impresie. Se pune (ca noi toți) în cea mai favorabilă lumină.
Dragostea e oarbă și așa și este. Un fel de boală, cu obsesii și anxietate, gelozie și isterie din aproape nimic. Dacă rămâneți la coitus interruptus, totul e bine (ce putea spune un bărbat?). Dar dacă vrei mai departe, să intri într-un angajament, trebuie să privești dincolo de vălul de pe ochi. Atracția fizică scade abrupt în cel mult doi ani. Nu înseamnă că nu mai este, dar tensiunea sexuală e mult diminuată comparativ cu episodul de început.
Nu poți observa totul. De aceea, cauți acele trăsături pe care ți le dorești. Și mare atenție la combinații. Întotdeauna există un trade-off. Cauți kindness în partener și o găsești la pachet cu a lot of mess? S-ar putea să nu poți tolera șantajele lui sentimentale și crizele de identitate. Și te întrebi: Cum e posibil ca acest al meu sfânt guru să fie un manipulator ordinar cu probleme de identitate? Sau, cum ar fi să bifeze la trăsătura amabilitate, dar să te surprindă uneori cu mitocănii inimaginabile? Ce decizie vei lua? Mergi înainte sau renunți?
Putem întâlni, nu într-o viață de om, puzderie de variații în trăsături. Genele oferă infinite combinații. De unde și personalități unice. O persoană empatică nu e neapărat îndrăzneață. O alta pare timidă și lipsită de încredere, dar e harnică și onestă. Sau, un ins corect și loial nu-i musai blând și înțelegător. Și nici invers. Vezi bine că presupune să te cunoști binișor. Ce poți tolera sau accepta și ce nu. Ce-ți place și ce nu-ți place să manifeste partenerul visat?, aceasta-i întrebarea.
Ca să lucrezi metodic, faci o listă cu trăsături negative versus pozitive, dar nu mai mult de cinci de fiecare (limita la memoria de lucru). Un test de personalitate te poate ajuta. Pe baza propriilor trăsături vei ști ce vrei (și nu vrei, sub nicio formă) de la celălalt. De exemplu, trăsătura de sensibilitate estetică e la cote înalte. Tare mult ți-ar plăcea s-o vezi în cealaltă persoană. Evident, putem prezice că nu doar te vei simți confortabil alături de un partener sensibil estetic. Chiar înflorești!
Dar nu pe principiul că opușii se atrag și se completează. Se atrag ei și se completează, dar nu fac casă bună. Literatura de psihologia cuplului susține că asemănările sunt asociate cu stabilitatea unei relații și relativa bună coabitare. Unele diferențe se pot lucra împreună, dar să nu fie copleșitoare. Nu te poți ocupa toată ziulica de bunul mers al relației maritale. Multe altele sunt de realizat în această scurtă viață. Și nu raționaliza diferențele, deoarece asta e tendința la îndrăgosteală (dar și după).
Diferența e că partenerul (partenera) nu se exprimă emoțional în timp ce tu o faci cu ușurință. E un taciturn rece ca sloiul de gheață și tu observi asta de la bun început. Însă, din dragoste te poți amăgi cu căldura ta care topește gheața (raționalizare). Sau, îți spui că a suferit traume în copilărie și-l trimiți la psiholog (sau ești tu unul?). Zău, intri la bucluc. Predicția mea e că așa-l vei avea. Ți-ai pus mânușile, fesul și haina de iarnă? Vei coabita cu un ghețar. Poți să-l îmbrățișezi? Nu-i cazul să-l cerți, să-l critici că e rece ca gheața. Îl cerți că are un defect. Nu are, deoarece așa-i firea lui. Probabil, defectul e la tine. Că încerci să-l schimbi pe dumnealui (sau dumneaei).
Doar în basme poți schimba personalitatea partenerului. Îl săruți delicat și din broscuța râioasă se face un prinț frumos! Sau, din rățușca cea urâtă se face o zână bună! Ceea ce vezi este ceea ce vei obține.