Te-ai întrebat vreodată care e conținutul ”inimii”? Mă gândesc la o inimă simbolică. Din ce ar putea fi compus conținutul ei? Intuiești analogia?
Conținutul inimii e metafora pentru bunăstarea psihologică pozitivă, asociată cu sănătatea cardiovasculară. Așa apare în titlul unei recenzii publicate în Psychological Bulletin (2012) de două cercetătoare de la Harvard School of Public Health. [i]
Ai o sănătate cardiovasculară bună când trăiești o viață bună. Nu doar că e bună material, dar calitatea experienței de zi cu zi e superioară. Mai mult, privești cu optimism viitorul și nu neglijezi plăcerile vieții. Dacă ai devenit ”vegi” și suferi după cărniță, s-ar putea ca dieta vegi să nu fie o idee bună. Îți reduce din plăcerile vieții, iar savoarea unei mese gustoase e una din cele mai prețioase. Cred că un compromis rezonabil între plăceri și sănătate fizică ar putea fi mai potrivit.
Bunăstarea psihologică pozitivă (BPP) e un concept larg. Nu oricare aspect al lui poate fi asociat cu sănătatea cardiovasculară (SCV). Totuși, pe ansamblu, BPP protejează sănătatea inimii. În general, BPP e pozitiv asociată cu comportamente sănătoase restaurative și, simultan, invers asociată cu comportamente nocive. Aspectul din BPP cel mai robust asociat cu SCV e optimismul. Un altul e hedonismul și mai puțin binele eudaimonic, deși evidențele sunt limitate.
O inimă mare și puternică, în ambele sensuri, implică bunăstare emoțională și o viață plăcută. Poate fi și dedicată unei misiuni, dar dacă e fără plăcere, inima suferă. Nici să te sacrifici pe altarul vieții nu-mi pare prea inteligent. Ci pare mai mult o extremă. Nu știu despre tine, dar, în ce mă privește, prefer varianta echilibrată.
Dar ce măsoară cercetătorii când descriu constructul de bunăstare psihologică pozitivă? (Lucrul cu acest concept psihologic se întâmplă în grupul ACT). Următoarele:
- Bunăstarea eudaimonică (scop în viață, creștere personală, acceptarea de sine, stăpânirea mediului, autonomia și Ikigai)
- Bunăstarea hedonică (fericire, satisfacție cu viața și afect pozitiv)
- Optimismul și speranța (măsura în care te aștepți la lucruri bune în viitor).
- Vitalitatea (măsura în care manifești entuziasm pentru viață).
Oare cum o fi să ai din toate? Oare cum se simte să trăiești din plin fiecare clipă, să privești cu speranță în viitor și să urmărești scopuri valoroase?
Cât entuziasm manifești dimineața când te trezești din somn? Cât de pregătit și în control te simți vizavi de ce urmează? În ce măsură te accepți pe tine, exact așa cum ești? În ce măsură te aștepți la lucruri bune în viața ta?
Din când în când voi aduce lămuriri, nu neapărat în ordine, vizavi de fiecare din cele patru definiții ale BPP. Pentru acum, am ales componenta ikigai.
Ikigai e conceptul japonez pentru semnificație; înseamnă să ai rațiuni ca să-ți duci viața înainte (”a reason for being”). Alternativa ar fi să renunți la viață. Și nu neapărat în sensul propriu, ci poate fi simbolic prin aceea că trăiești inert, de la o zi la alta, rătăcind prin vidul existenței. De ce așa? Pentru că n-ai rațiuni ca să trăiești. Sau poate nu le-ai descoperit. Vestea bună e că nu-i timpul pierdut. Dacă e să ne luăm după înțelepciunea japoneză, orice om are ikigai.
Poți vizualiza o floare cu patru petale, când te gândești la conceptul japonez ikigai. Cele patru petale exterioare sunt, de fapt, patru cercuri care se intersectează formând la mijloc un nucleu. Primul cerc de sus conține ceea ce iubești, cercul de jos, opus, conține ceea ce faci ca să fii plătit, în stânga e cercul cu ceea ce te pricepi, iar în dreapta, avem cercul cu ceea ce lumea are nevoie. Cele patru cercuri formează o floare cu patru petale, de sus înspre stânga ta avem: pasiune, profesie, vocație și misiune. În centrul acestei flori se găsește ikigai. Reformulez ca întrebări, în așa fel încât să poți reflecta și descoperi (desigur, dacă n-ai aflat deja prin alte metode):
- Ce este ceea ce iubesc sau prețuiesc?
- Ce este acel ceva, prețios/drag, la care mă pricep sau mi-ar plăcea să mă pricep?
- Care e acel lucru sau acea activitate, la care mă pricep (sau urmează) și pentru care aș putea fi plătit(ă)?
- Și de care lumea ar avea nevoie?
În toamna anului 1994, zeci de mii de adulți japonezi cu vârste între 40 și 79 au participat la un masiv sondaj de opinie. Printre multe întrebări era și una despre Ikigai. Ai ikigai în viața ta? Ei puteau să răspundă cu ”Da”, ”Nu știu” și ”Nu”. Cei mai mulți dintre respondenți au fost reevaluați peste șapte ani. În acest timp, au murit 7% din cei chestionați. Factorii de risc pentru mortalitate, precum vârsta, educația, BMI, uzul de țigări și alcool, stresul perceput, istoricul de boli, dar și sănătatea auto-evaluată, în sine un predictor pentru binele fizic, au fost controlați. [ii]
Toți acești factori puteau influența rezultatele. Luați sub control (statistic), ghici ce a rămas ca predictor pentru cine era în viață peste șapte ani? Da, ikigai. În alte cuvinte, 95% din respondenți care au declarat că au sens și semnificație în viețile lor erau în viață șapte ani mai târziu versus 83% din ei, care n-aveau sens și semnificație. Mai mult, acest ikigai era asociat cu decesul cauzat de boli cardiovasculare, dar nu și de cancer.
Simți că viața ta merită să fie trăită? Cât ikigai ai în viața ta?
[i] Boehm, J. K., & Kubzansky, L. D. (2012). The heart’s content: the association between positive psychological well-being and cardiovascular health. Psychological bulletin, 138(4), 655.
[ii] Levy, B. R., Slade, M. D., Kunkel, S. R., & Kasl, S. V. (2002). Longevity increased by positive self-perceptions of aging. Journal of Personality and Social Psychology, 83, 261-270, 2002