Ceea ce trebuie sa intelegi, eventual sa retii in memoria de lunga durata, este procesul prin care genele pot afecta comportamentele. Acest proces nu este mistic si nu are legatura cu senzationalul promovat de jurnalisti habarnisti exaltati de ultimile descoperiri din genetica comportamentala. “S-a descoperit gena infidelitatii!” trambiteaza dumnealui, jurnalistul, intr-o ignoranta desavarsita. Cu cat suntem mai ingoranti, cu atat certitudinile sunt mai numeroase, imi vine sa zic ca o maxima, desi s-ar putea ca ideea s-o fi imprumutat de pe undeva.
Revenind, procesul prin care genele influenteaza comportamentele este urmatorul (grosso modo): genele codifica aminoacizi care alcatuiesc proteinele din care este facut organismul. Proteinele creeaza sistemul osos, muschii, sistemul endocrin, sistemul imunitar, digestiv, circulator si, cel mai important, sistemul nervos. Celulele sale creeaza neurotransmitatori ce sunt eliberati in milioane de sinapse neuronale si care genereaza comportamente. (chiar si acela de a lectura cu atentia concentrata ca acum!). De aceea, tu tanjesti dupa tigara si fumezi cu spor, desi stii bine ca fumatul poate ucide! In milioane de sinapse exista dopamina. (revin)
Si inca ceva mai mult, cu niscaiva detalii. ADN-ul este un lant de molecule, de forma unei elice duble, alcatuita din zahar, fosfati si 4 baze de azot (adenina, citozina, guanina, timina). Ce treaba au zaharul si fosfatii? Sunt un fel de lipici, pentru ca leaga bazele de azot in secvente corecte care produc codul genetic! Citirea codului se face pe secvente de cate 3 baze perechi, care sintetizeaza 20 de aminoacizi de baza(ex. ACA sau ACG care codifica cisteina), care, la randul lor, alcatuiesc mii de proteine si enzime. Proteinele si enzimele ca un fel de “caramizi”construiesc celule de un anume fel si celulele alcatuiesc organele si sistemele organismului. De unde stiu ele daca sa construiasca celule de ficat si nu de pancreas? Nu de la inteligenta divina, ci dela informatiile din cod citite de ARN (mesagerul, acidul ribonucleic) si traduse in aminoacizi (molecule organice). Si cine le-a pus acolo? Nimeni. Ca sa evit sansa unor speculatii mistice, informatiile din cod sunt secventele variate din cele trei baze (numite codoni). Spre exemplu, 3 baze de adenina in linie (AAA) codifica aminoacidul fenilalanina.
(Au fost identificate 30 000 de gene care codifica proteine, aproape 5 la suta din genomul uman. Celelalte 95 la suta din gene sunt gene reglatoare, care controleaza activarea/dezactivarea celorlalte 5 la suta. Apreciezi volumul de munca pe care il au geneticienii? O treime din gene se exprima doar la nivelul creierului! Si s-ar putea ca ele sa fie cele mai importante pentru comportamente) La randul lor, celulele fiind entitati vii cauta sa supravietuiasca si sa se inmulteasca in limitele mediului oferit de informatiile din ADN (aflat in nucleul fiecarei celule). In acest scop, ele intretin relatii de schimb cu mediul (procese biochimice).
Dopamina (creata din 3 tipuri de aminoacizi) eliberata in spatiile sinaptice de niste neuroni (din substantia nigra si din VTA sau ventral tegmentalis area; niste zone arhaice, aflate adanc in interioriul creierului) te impulsioneaza catre actiune sau simti dorinta de ceva anume, cum ar fi o tigara, asociata placerii (recompensa). Asa ca treci la actiune. Fumezi o tigara, desi stii ca nu e un lucru inteligent pentru tine, deoarece fumul tigarii este cancerigen! Cu toate astea, aproape ca esti teleghidat(a) spre aprinderea tigarii. Poti rezista, desigur, poti stopa impulsul! Iti doresti sanatate (o alta dorinta) si alte circuite neurale se activeaza la concurenta cu cele dinainte bine consolidate.
Procesul este simplificat, asa cum l-am prezentat, dar numai putin adevarat. Sunt multi factori si nivele explicative pentru comportamentele noastre. De la codul genetic pana la comportamente este cale lunga. Dar exista o influenta genetica moderata in cazul persistentei fumatului. Cu alte cuvinte, se pare ca exista gene care codifica proteine careconstruiesc celule neuronale “mai vulnerabile” la adictii (mai putini receptori neuronali de dopamina), ceea ce ofera o tendinta catre dezvoltarea de comportamente adictive. Observa ca zic “tendinta”, care nu e totuna cu manifestarea ei! Banuiesc ca nu ai inteles mecanismul adictiei. Nu asta era scopul meu.
Te rog, sa retii ca genele nu codifica comportamentele, dupa cum pretinde in articolele lor majoritatea jurnalistilor ignoranti! Stii deja, ca senzationalul atrage si se vinde bine. Nu exista un comportament de heavy smoker, pentru ca exista gene de fumator, dupa cum nici gene de infidelitate pentru comportamentele de incornorare! Dar variatiile in ADN care creeaza diferente in fiziologie via celule nervoase si neurotransmitatori pot afecta comportamentele.
Nu ti se pare incantator acest “peisaj” cu gene, mai ceva ca “spiritele”, si molecule intr-un fel “divine”? Mie da, cu atat mai mult cu cat genele si moleculele, desi opereaza in moduri deocamdata de neinteles in totalitate, sunt cat se poate de naturale! Si, crede-ma, pe undeva, regret orele de chimie si biologie din liceu petrecute pe terenul de basket.