Priveste, te rog, aici. Vezi si tu acel triunghi alb? Da, acolo nu exista un triunghi alb. Tu stii ca nu exista un triunghi alb (pentru prietenii stiintelor cognitive: procesare top-down). Insa, ceea ce vezi in acea poza este un triunghi alb (procesare bottom-up). Este o iluzie optica si se numeste Triunghiul lui Kanizsa. Gaetano Kanizsa a fost un tip care, in 1976, a publicat o lucrare despre aceasta iluzie in Scientific American, stimuland interesul cercetatorilor pentru iluziile vizuale.
Iti prajesti paine? Data viitoare privestea felia mai cu atentie. S-ar putea sa descoperi un chip. Poate, daca ai pile, chiar al Fiului.
Pe acest individ il cunosti? Daca esti psihologa, preocupata de pete de cerneala, il recunosti. Hermann Rorschach. Ah, sa-ti reamintesc. Testul petelor de cerneala este NUL. Fara valoare predictiva. Poti citi un articol succint aici.
Acum, priveste aici. Brad Pitt sau Hermann Rorschach? Izbitoare asemanarea! Rorschach s-a nascut in 1884 si a murit in 1922, in timp ce Brad Pitt s-a nascut in 1950 si inca e viu (daca n-o fi o clona ori o sosie; salutari, amicilor amatori de conspiratii!). Sa fie vorba de o reincarnare?! Sper ca ai trecut de acest stadiu infantil in gandire.
As putea sa-ti arat zeci si zeci de exemple. Imi amintesc si de un ciur in care un mare (la propriu) primar vedea chipul lui Hristos. Toate implica un fenomen perceptiv numit pareidolie. Creierul nostru persista in cautarea de tipare, iar cel mai usor tipar de recunoscut este chipul, si sa ofere o semnificatie experientei. Daca ele nu exista, creierul le creeaza. In acest fel percepem tipare si semnificatii acolo unde nu exista decat intamplare.
Parca aud o voce. “Nimic nu e intamplator”. Cum ziceam? Creierul persista in detectarea de regularitati. Daca n-ar face asta, tu n-ai fi in stare sa-ti gasesti drumul pana la servici. Totusi, il gasesti. De fiecare data. Iar asta nu te surprinde!