Blândețea și iertarea sunt adesea privite ca virtuți ale oamenilor împăcați cu sine, capabili să-și gestioneze emoțiile și să renunțe la povara resentimentelor. Ele ne oferă liniște sufletească și construiesc relații lejere și ușoare psihologic. Nu de aceea merg oamenii la psiholog/terapeut? Ei știu că acolo pot întâlni un om blând și iertător (dacă au noroc!) care îi poate accepta cu toate defectele sau slăbiciunile lor.
Dacă blândețea & iertarea ne aduc aceste beneficii, de ce, totuși, rămân trăsături manifestate rarisim în societatea actuală?
Să ne uităm (cu atenție) la lumea modernă. Ce model de om promovează? Exact, un model de succes bazat pe negociere și compromis, colaborare și ajutor reciproc, grijă și atenție la cei vulnerabili. Ah, visam o lume (mai) bună! Promovează un model bazat pe putere, competiție și afirmare de sine sau individualism. Oh, da, psihologia ajută aici (vezi articole recente): te antrenează ca să devii un om de succes!
Încă din copilărie, suntem învățați că trebuie să ne apărăm interesele, să fim ambițioși și asertivi și să nu permitem celorlalți să ne domine. Mai puțin când trebuie să-i lăsăm (nu fără frustrări!) potrivit ierarhiei și contractului de muncă. Potrivit acestor așteptări sociale, blândețea este adesea confundată cu slăbiciunea, iar iertarea cu lipsa de reacție în fața nedreptății. Prin urmare, mulți aleg să fie duri și neiertători, temându-se că altfel vor fi exploatați sau nu vor fi luați în serios. E și cazul tău?
Mai mult, natura umană tinde spre autoprotecția egoului pe principiul ”dinte pentru dinte”. Sau, în traducere pe registrul cimpanzeului, mă muști, te mușc! Sau, intuind raportul de putere în defavoarea mea, dispar, mă retrag. Când cineva ne provoacă o rană sau o nedreptate, instinctul de apărare ne îndeamnă spre răzbunare sau respingere.
Iertarea înseamnă acțiunea pe dos: înțelegem perspectiva altuia prin apel la empatie și ne apropiem cu încredere. Cere un efort conștient; este un act de voință care contravine impulsului de a pedepsi pe cel care ne-a făcut un rău sau o nedreptate. De aceea, este mult mai la îndemână (lejer) să păstrăm resentimente decât să oferim iertare.
În plus, blândețea și iertarea nu aduc beneficii vizibile și imediate. Ele vin pe un termen mediu (și lung). Spre deosebire, o atitudine agresivă sau dominatoare poate aduce câștiguri imediate într-o lume orientată spre profit și putere. Ori cum crezi că este lumea în care trăim? Dacă nu te-ai născut ieri, este minunată! Cei dintre noi, bărbați și femei deopotrivă, croiți (genetic) pe tendințe întunecate sau (genetic) competitivi, foarte ambițioși, duri și robuști la stres, dar și manipulativi (șmecheri), se pare că au șansele cele mai bune de reușită mai ales dacă s-au născut în familii înstărite. Doar vedem bine ce fel de personaje reprezintă ”elita” în această țară! Da, numai oameni de caracter (ironie). Sau, poftim, privește la americani. L-au votat (din nou!) pe Trump. Cum să nu fim convinși că acesta e modelul de succes?! De aceea, oamenii blânzi și iertători sunt uneori percepuți ca naivi sau ca fiind în dezavantaj în fața celor care joacă dur.
Dar asta înseamnă că aceste trăsături sunt inutile? Dimpotrivă. Deși rar întâlnite, ele rămân surse de echilibru interior și relații de calitate. Chiar dacă nu garantează (probabil frănează) succesul material sau profesional, ele ar putea aduce (teoretic?) respect autentic, stabilitate emoțională și un sentiment profund de împlinire. Cred că adevărata putere nu vine din agresivitate (și dominație), ci din capacitatea de a fi blând fără a fi slab și de a ierta fără a accepta abuzul.
Astfel, blândețea și iertarea nu sunt imposibil de manifestat, dar ele cer conștientizare extinsă. Înseamnă să putem opri impulsul răzbunător și să trecem peste rana narcisică, punând preț pe bunăstarea și armonia relației. Ar mai însemna să ne extragem din centrarea pe sine și să realizăm că alți oameni au aceleași drepturi (dar nu neapărat și nevoi) ca și noi. Iar toate aceste lucruri sunt mult mai greu accesibile decât simplul instinct de supraviețuire. Ai observat că pun accentul pe ”noi”? Împreună putem crește cultivând în grup aceste calități. De unul singur, în această lume, șansele de reușită sunt minuscule.