(Din ciclul reluari revizuite, dupa cum e moda la profesori, dar nu pentru ca am ramas fara inspiratie, ci pentru ca se potriveste cu cel de dinainte. Un pic si pentru ca ma incearca o lene ancestrala)
Barbara Lee Fredrickson. M-as mira sa-ti fi trecut in sprint pe la organul lui Corti si de aici pe nervul… ? B. Fredrickson s-a nascut in 1964, si-a luat PhD-ul la Stanford University in 1990, iar in prezent este profesor si psiholog social la departamentul de psihologie al University of North Carolina at Chapel Hill, (una dintre cele mai „batrane” universitati publice din State cu o istorie de aproape trei secole (no kidding!) unde se ocupa cu studiile asupra energiilor benefice. Se aseaza dimineata devreme in lotus, apoi in cap si pe spate, canta mantre timp de zeci de minute, leviteaza spre bucatarie de unde isi procura ayahuasca, face cateva vocalize si ingereaza pretioasa substanta si incheie cu cateva ore in delir si viziuni profetice cu lumini, fiinte celeste si revelatii despre evolutia spirituala. (glumesc, daa?!)
Teoriile stralucitoare cu suport empiric in psihologie sunt un fel de perle naturale (deosebit de pretioase) comparativ cu teoriile non-stiintifice (sau depasite) din belsug prin psihologie, o disciplina fertila pentru aiureli, deliruri mistice (the worst scenario) sau cel putin idei speculative si intuitii. Mrs. Fredrickson, care detine un Templeton Prize in psihologie pozitiva primit in anul apocaliptic al schimbarii de mileniu, a lansat o teorie (aproape sigur o necunoscuta pentru studentii bine „preparati” de profesori cu psihologie despre sufletul inefabil) in urma unor cercetari experimentale ce includ si studii longitudinale (din acelea intinse pe multi ani, in care subiectii sunt testati la zece, douazeci de ani distanta; cateodata, si in urmatoarea viata sau chiar retrospectiv cu ajutorul unor regresii hipnotice in vietile anterioare pana la stadiul de mormoloc ori chiar de euglena verde).
Daca esti de profesie psiholog sau proaspat licentiat, sunt aproape convins (visez si eu!) ca ai auzit de broaden-and-build theory (1998-2002). Daca nu ai auzit de ea este ca si cum ai fi un sofer care nu cunoaste sensul indicatorului „cedeaza trecerea”, ceea ce n-ar fi o problema, daca circuli cu metroul. Mi se pare grav, daca esti in trafic. Dar astea-s doar remarci malitioase din partea unui individ arogant, asa ca, revenind la teorie…
Pe scurt, teoria extinde si cladeste prezice ca daca oamenii traiesc emotii negative, sunt mai restransi in posibilitatile lor de gandire si actiune (sunt mai inclinati catre o perspectiva ingusta) in timp ce oamenii care traiesc emotii pozitive au o perspectiva mai larga asupra posibilitatilor sau oportunitatilor de gandire si actiune. Spre exemplu, fiind intr-un registru emotional pozitiv, suntem mai inclinati sa actionam spontan, sa fim mai curajosi, mai creativi si mai curiosi, sa luam, cum se zice, taurul de coarne sau vaca, dupa caz. Mai mult, suntem mai receptivi la nevoile celor din jur sau mai disponibili emotional. Sigur, sigur are o legatura chiar si cu sanatatea! Sistemul imunitar are de suferit, ii scade eficienta in lupta cu germenii, cand o persoana traieste intr-un registru emotional negativ in timp ce raspunsul imunitar este mai eficient la persoanele „pozitive”. Intelegi de ce intrumentele psihologice care cresc emotiile pozitive (sau modifica stilul emotional pe dimensiunea Outlook spre Pozitivism conform teoriei lui R. Davidson; o precizare doar ca sa epatez!) sunt VALOROASE. Psihologul/psihologa care le cunoaste devine o rara avis. Din acestia, cunosc cativa care-mi fac concurenta (viseaza ei!) si pe care tot evit sa-i pomenesc din motive evidente legate de lene.
Daca ai o problema de sanatate si ajungi in cabinetul unui medic, nu ai prefera sa vezi o mutra fericita, macar zambitoare, cu o expresie relaxata, senina (nu senila, fir-ar sa fie!)? Sau, daca te-ai decis sa consulti un specialist (un consilier ghicitor in astre; terapeut, ghid in abisurile psihice pana spre strabunici si arhetipuri; coach umblator pe foc cu solutii la orice), ma incearca presentimentul (o migrena cu valente profetice) ca ai prefera sa te vezi cu unul sau una pe care s-o percepi ca binevoitoare, calda, empatica, care te asculta cu interes autentic si nu prefabricat intocmai ca si surasul atarnat in coltul gurii. Nu cred ca ti-ai dori sa te intalnesti cu unul agitat, care se foieste, eventual, fumand, rostogoling niscaiva vorbe printre colacei (si covrigei?) de fum de tigara sau cu o mima deprimata, letargica ori apatica. Dupa cum nici cu una, constipata, tensionata care sta asezata in proxima-ti zona precum dulaul de politie in preajma infractorilor, privindu-te fix si insistent (cu intentia, impulsionata biologic de a te domina). Ba chiar iti sugerez sa iti iei talpasita in oricare din aceste situatii. E bine sa te protejezi de ceea ce cheama „contagiune afectiva”. Emotiile si gandurile asociate se iau precum raia, iar daca esti din fire o empatica, zau, ai incurcat-o, daca n-o stergi.
Psihoterapia (si consilierea) la fel cum poate oferi rezultate pozitive sau nimic, la fel de bine poate face rau (efect nocebo). Terapia sau intalnirile terapeutice pot face rau in felul urmator:
Expunerea psihologica (prin metoda si atitudinea terapeutului) la emotii negative ori profetii dubioase ( precum cele oferite de astrologi si alti ghicitori) iti pot slabi sistemul imunitar si devii vulnerabila la potentiali germeni si virusi. Iar asta nu inseamna ca esti in vreun travaliu personal launtric, care ulterior te poate vindeca. Nu inseamna (mai putin in imaginatia exaltata a unora) nici ca te viziteaza energii/spirite malefice, ca ti s-a blocat curgerea energiei prin meridiane, s-a „infundat” vreo chackra, ca esti blestemata de careva sau ca esti sub influenta dizarmonica a unor planete in cuadratura.
Daca intalnirile cu acel om iti sunt benefice, atunci te vei simti tot mai curajoasa in a lua decizii si actiona spre binele ales de tine si examinat in mod rational sau/si starea ta se va ameliora, tu experimentand tot mai adesea un sentiment de confort psihologic si fizic. Dupa mintea mea, o asistenta psihologica de calitate „te aduce” (ulterior, mentine) in starea de extinde si cladeste!